O „căsuță” pentru arheologia cetății Râșnovului

 

 


 

 

La data de 30 noiembrie 2010, cu prilejul prezentării bilanțului de cercetare arheologică din cetatea Râșnovului (jud. Brașov), s-a marcat un eveniment nou pentru monument și valorificarea sa muzeistică. A fost deschisă oficial „Căsuța Arheologiei”.

Conceptul care a stat la baza organizării spațiului pornește de la principiul că arheologia este, concomitent, de utilitate socială și oferă spectacol public. Drept urmare, în spațiul de la etajul fostei școli din Cetatea de sus (fig. 1, 2), au fost rânduite mai multe panouri și obiecte tridimensionale.

S-a început printr-o prezentare generală (fig. 3) care subliniază printre altele: „Cetatea Râșnovului nu are un certificat de naștere cunoscut, dar este sigur că  funcționa deja în deceniile de după anul 1300. Zidurile ei, între care s-a viețuit îndelung, au acumulat pagini peste pagini de istorie.

Ansamblul a încetat de a mai fi o realitate vie după începutul secolului al XVIII-lea, când locuitorii săi au început să prefere locuirea din târgul de jos.

La multă vreme după ce nu le-a mai fost casă și scut, oamenii locului și istoricii au pornit să regăsească cetatea, exprimându-se în fel și chip despre capitole din viața ei. În sprijinul lor a venit, la un moment dat, și arheologia.”

Următorul pas parcurs este cel al inserției cinematografiei române (fig. 4): „Pentru că nu erau de-ajuns cărțile de istorie, Nicolae Ceaușescu a vrut să dea românilor filme despre cum au evoluat strămoșii lor până să ajungă comuniști. Omul-instrument pentru acest vis s-a numit Sergiu Nicolaescu. Așa s-a făcut că de sub cortul sultanului, de care era nevoie într-un film, la primele lopeți au ieșit tocmai mărturiile cele vechi. Chiar dacă cineastului puțin îi păsa, vestea apariției lor a declanșat rumoarea necesară alocării de fonduri pentru o cercetare sistematică.”

A urmat căutarea Cumidavei (fig. 5): „Cel dintâi arheolog care a ajuns în cetate, pentru a o investiga, a fost Florea Costea, a cărui prioritate erau vetrele mai vechi decât cetatea medievală. Și, într-adevăr, valurile de pământ și șanțurile din nordul ansamblului de zidărie s-au dovedit aparținătoare de o fortificație antică. Însă arheologul nu a putut spune răspicat că aici a fost Cumidava dacică, adică fortificația ce ar fi dat numele, după 106 d. H., castrului roman din valea Ghimbășelului.

Inevitabil, straturile medievale au oferit și ele câte ceva. Surpriza de proporții au fost fundațiile unei biserici medievale în Cetatea de jos și cimitirul din jurul ei.”

S-a marcat apoi aportul săpăturilor patronate de către Direcția Monumentelor Istorice (fig. 6).

Un panou negru se intitulează „Restaurante și „restaurări”. Braconaj arheologic și mari distrugeri în cetate” (fig. 7), în care vom citi: „Ani la rând, aventurierul european a siluit monumentul cu buldozerele, i-a scos comorile, le-a risipit ori le-a ignorat, a profanat morminte. Tot ce avea mai ascuns a vrut să scoată la lumină și să refacă după gustul propriu. Peste tot a vrut doar terase și șorțuri de chelneri. În acei ani, protejat nu a fost monumentul, ci administratorul său. Nimeni nu l-a deranjat cu-adevărat și, astfel, un preț greu a fost plătit. Ziduri care cad ori metri întregi de zidiri ilegale stau și astăzi mărturie.”

Continuarea o fac panoul cu arheologii medieviști care au trecut prin cetate (fig. 8).

Două altele indică implicarea comunității locale (fig. 9) și a destinul arheologiei prin educația copiilor (fig. 10).

Un panou central, de mari dimensiuni, se intitulează De la arheologie spre castelologie (fig. 11). El oferă, cu o sinteză de imagini, trimiteri către o istorie imaginată a locului.

Partea centrală a spațiului este ocupată de o masă de arheolog, cu documente care stau la baza procesului de recuperare a mărturiilor din pământ (fig. 12). În zone perimetrale și pe pervazuri, vizitatorii întâlnesc obiecte tridimensionale care fac parte din viața de șantier arheologic.

Tematica insolită și prezentarea dezinhibată sunt principalele atuuri ale acestui prim spațiu expozițional, în întregime nou, din cetatea Râșnovului. Vernisajul a fost atent mediatizat (fig. 13).

Realizarea proiectului aparține colaboratorilor și susținătorilor Medievisticii.

 

Redacția Medievisticii