Ospăț în fals decor medieval

 


 

Vă rugăm să priviți aceste imagini (foto 1, foto 2, foto 3, foto 4), reale, dar lăsate doar fără localitatea din care au fost luate. Ele ne scutesc, în cea mai mare parte, de la multe comentarii.

Oricum nu putem să nu marcăm agresiunea pe care ele o reprezintă pentru cineva care mai are o cât de mică spoială de cultură. Tablourile sunt un mixaj de ieftine reproduceri, din care unele clar post-medievale; am recunoscut ușor și o pastișă de portret a lui Carol Quintul. În rest, panopliile sunt poluate de arme de duzină, probabil cele mai ieftine care se găsesc de cumpărat în orice magazin de „antichități” european: fier aproape brut și gata se dea în rugină, tăblărie concurentă cu cea de conservă, veche de câteva decenii. Asezonarea s-a făcut cu ingrediente de corabie eșuată, iar parte de mobilier, impresionant prin tendința de a concura cu tronurile, este periculos de nepractic: dacă nu ești atent, cazi în nas de pe cele trei picioare instabile.

Domnilor proprietari de astfel de antreprize !

Consultați, vă rugăm, pe cineva care știe ceva despre Evul Mediu. Socotiți că-l veți capacita ușor, abonându-l la vreo câteva mese anuale gratuite. Nu o să vă taie aripile ambiției pentru înzestrarea localurilor pe care doriți să le amenajați. Vă va aduce pe pământul realității, adică v-ar putea oferi culoarea locală, groaznic de deficitară, și v-ar scuti de zâmbetele turiștilor care au bune și numeroase prilejuri de comparație. Ce v-am arătat nu este decât un loc fără adresă și fără decoruri care să rămână pe retina amintirii decât, cel mult, ca o mostră de „așa nu !”.

Perseverând cu gustul personal nu faceți decât să dați cu stângul în dreptul, căci o mâncare foarte bună se înghite cu cocoloașe între decoruri jalnice.  

 Pantagruelul Valah

26.09.2005