Pastila de medievistică literară

 O faptă neterminată a lui Vlad Țepeș


Pe la facerea lumii 6 mii, 6 sute și [lacună]:

 

„Boieri, că altfel nu vă pot zice, de mult ce nu vă plac – zise Vlad Țepeș la un prânzișor, am hotărât ca de mâine să mă ocup de femei!”

Tăcere.

„Le voi tăia țâțele! Fie că sunt ca merele, ca perele, ca dinții de ferăstrău, mugurașii ori pepenii, ei trebuie tăiați!

Pentru că sunt în toane minunate, cu toate că azi-noapte doar la asta m-am gândit, în loc să sforăi ca ghiftuiții de voi, am să vă deslușesc de ce trebuie numaidecât să tăiem tot.

Ați auzit voi că pe vremuri, pe aici, pe aproape, fuse un neam de muieri de-și tăiau câte un sân să tragă mai bine cu arcul. Și i-au bătut pe toți bărbații din vecini. Dacă vom tăia doi sâni, femeia noastră va trage cu arcul în toate părțile. Vom avea arcași cu ghiotura, care vor trage din toate pozițiile. Femei sunt multe, arcul este ieftin, – iată cât de genial pot să fiu ca strateg militar.

Femeia fără sâni nu va transpira acolo, va fi mai curată și va place mai tare bărbaților noștri. Deci, și copii vor fi mai mulți. Hainele lor vor fi mai simple, sigur mai ieftine.

Femeia fără sâni va îngrozi însă pe turci, care nu știu ce e asta. Le vor confunda cu niște monștri. Deci, vor răpi mai puține și vor rușina doar jumătate.

Femeia fără sâni va fi mai bărbată decât voi, mustăcioșilor și bărboșilor! Va da mai bine piept – cu piept neted, cu toate necazurile, fărădelegile și asupririle care-l așteaptă pe poporul valah. Femeile se vor putea, în sfârșit, după neguri de vreme, bate fără grijă cu cărămida-n piept pentru toate cele făcute de ele. Le voi boierii mai des, le voi lăsa pe seamă griji de stat, diplomație și biserică. Concurența va fi mai onestă între voi și ele.

Aha! Credeați că mă încuiați, nu-i așa? Ce vor face sugarii de copii ați vrut să știți? Păi avem vaci și capre destule. Ba, aș putea spune cu tărie, că nevoia va dubla șeptelul, până și țiganul cel nomad va trebui să aibă câteva zeci de capre pentru puradeii lui. Deci va umbla numai după mâncarea caprelor, nu după furăciuni, ghicit ori adunat materiale reciclabile. Vom putea deschide abatoare uriașe și vom aproviziona nu numai proaspătul Istambul, ci și întregul Egipt, încă al mamelucilor. Ce să mai vorbim de flămânda Transilvanie? De bietul secui care încă nici cartof nu are? Cu lapte de capră cresc cei mai sănătoși copii. Nu vor lua boli de la mame, va dispare meseria nedemnă de doică. La cei mici nu le vom spune nici măcar sugari, – cuvânt urât ce amintește de bețivi, ci mulgători. Să recunoașteți, un nume care înseamnă maturitate și profesionalism!

Poporul nostru va avea un titlu de mândrie și glorie: „poporul fără sâni!” De nu vom face nimic altceva, nici tu zid de Argeș, nici tu Învățături pentru Teodosie, nu vom descoperi nici un nou ciocan, nici o stea neștiută, tot se cheamă că vom fi pomeniți în veșnicie.”

 

Boierii, dresați aspru, au tăcut. Unii au îndrăznit însă să și aplaude. Nu încăpea contrazicere în acele trecute ceasuri!

„Cu cine începem, Măria Ta?”, întrebă după o vreme, Stoica Crâncenescu, vornicul de-al doilea.

„Păi aici trebuie să mă sfătuiți și voi, că prea mult am gândit singur”, încheie vodă trăgându-și sub nasul ascuțit și mustața prelungă, cupa din argint, plină cu un cocktail de vin cu sânge de spahiu.

Și boierii au început să se avânte:

„Mai întâi, să le tăiem de la cele bătrâne”, propuse junele cămăraș Luca Spintecatu, poreclit și (să scuzați), „Două-cururi”, de mult umblet nestatornic.

„Ba, să începem cu cele urâte”, sări vistiernicul Grigoraș Suge-Măduvă, arătând tuturor, dacă mai era nevoie, cât de mult îți iubea mama care-l făcuse cu un grec din Negroponte.

„Nu, hotărât nu!” – se ridică stolnicul Sângerete, „să dăm pildă și să începem cu muierile noastre!”

Mulți au tras la zâmbet, știind ce greu își ține casa stolnicul, cu o Florică ca o joiană, harnică ca o nevastă de greier și melițând cât toate morile de pe Olt, de la izvoare, până la Dunăre.

„Să le căsăpim pe oltence, că prea se dau fudule!” zise Agapit de la Brăila, specialistul lui vodă în făcut kebab din akingii.

Și părerile au curs. Ba sfatul s-a încins, iar Țepeș deja gândea să-l spargă trăgând în țeapă la alegere: pe cel fără prepoziții elegante, pe cel cu sprâncene mai drepte ori doar pe cel cu calul șchiopătând de o caia slăbită.

 

Însemnare manuscrisă anonimă, de pe Pravila de la Spânzurați, fila 54 r.

 

Istoria zice că au fost tăiați câțiva sâni de femei valahe. Ce e sigur, e că lucrul s-a întrerupt în făptuire fie din abandonul de domnie și viață al inițiatorului, fie pentru că boierii nu s-au putut înțelege. Oricum nebunul și-a găsit aplicanți într-ale nebuniei, chiar de n-a crezut nimeni, nici o clipită, că va avea efecte benefice în istorie.

Urmarea a fost că poporul valah a rămas tot atât de anonim în istorie pe cât fusese și înainte de ideea cea năstrușnică. Să recunoaștem: Vlad s-a străduit totuși să-l salte la vedere!