„Coabitarea” de la Șmig (jud. Sibiu)


 

            Sașii plecând, bisericile lor au cam rămas cam de izbeliște. Se mai găsește vreo cheie la un român, ușile sunt bătute în cuie, porumbeii sau ciorile se simt în largul lor, prin turnuri și poduri, acoperișurile se ciuruiesc, ultimele lucruri care mai pot fi mișcate, se fură, „curățenia” se instalează doar prin devalizarea materialelor de construcție recuperabile, în cel mai bun caz, unele spații se fac depozite, lupta cu buruienele și tufele de soc devine o probă obligatorie pentru turismul cultural.

În rare cazuri, ortodocșii le-au preluat bisericile (prin închiriere îndelungată ori provizorie).

Aici vom înfățișa „soluția Șmig”. În satul acesta ortodocșii sunt mari constructori, popa pare om cu mare hărnicie, demn de laudă… Lăcașul lor, la fel de lipsit de gust ca o lungă serie arhitectonică contemporană, e aproape gata, doar un pic de zăbavă și vor intra în casă nouă.

Până atunci, românii ortodocși au stat și vor mai sta, cu acte în regulă, în biserica sașilor. Iată cum arată locul (foto 1, 2, 3, 4). Dacă cineva se mai îndoiește că există acolo gospodari care ar fi în măsură să dețină ori să respecte vreo biserică în general, au aici mărturia contrarie. Fără să fie chiar un coteț, biserica este totuși un cuib de murdărie și boarfe, parcă tocmai bun de găzduit homeleși.

Bunul simț, rușinea, legea monumentelor istorice nu s-au aburcat până la satul din preajma Târnavei Mari. Dacă poporenii sunt de capul lor și-și fac chiar de cap, culpabili ar fi, în proporție egală, Mitropolia Ardealului de la Sibiu, Protopopiatul Ortodox Mediaș, laolaltă cu îngăduitorul/nepăsătorul Consistoriu Evanghelic din același Mediaș.

Noi le propunem o procesiune de penitență ecumenică post-pascală în care, în loc de prapuri, să poarte târnuri, perii și scări de scos păianjeni și cuiburi de vrăbii, în loc de găletușe cu apă sfințită, găleți sănătoase cu detergenți muiați, în loc de mătăuz de busuioc, mopuri, în loc de haine de slujbe, șurțe și halate, sub cântarea continuă a noului psalm „Biserica a Înviat din morți, cu curățenie și simțire, moartea călcând”!

Mai avem și alte propuneri. De pildă, instituirea:

„Zilei Sfintei Curățenii”,

a „Bisericii Triumfătoare asupra Kitsch-ului”,

„Săptămâna Patimilor Pedepsiților Batjocoritori de Sfinte Lăcașuri”,

„Sărbătoarea Martiriului Păianjenului Curățat de pe Icoane”.

 

Johann Kertchner & Medievistica site