Tezaurul medieval de la  Bălțați,

com. Tătărani, jud. Vaslui


 

Tezaurul de la Bălțați, com. Tătărani, jud. Vaslui, s-a descoperit întâmplător, în primăvara anului 1995, într-o carieră de nisip aflată în curtea unei gospodării, din partea de nord-est a satul. În una din zilele lunii martie, trei săteni săpând cu hârlețul în malul nisipos au lovit și spart vasul în care fuseseră depozitate monede și obiecte de podoabă. Din păcate vasul nu s-a mai recuperat. La începutul lunii următoare, între 2-10 aprilie, când terenul s-a mai uscat, arheologii Tamilia Marin și Corina Ursachi, împreună cu restauratorul Cristian Pântea, de la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui, au întreprins o săpătură de salvare. Prin taluzarea malului și prin degajarea pământului s-a găsit încă un cercel. Nici verificarea locului printr-o secțiune perpendiculară (L = 10 x 1,5 m), nici cercetările de suprafață realizate în împrejurimi, nu au dus la semnalarea unor urme de locuire din perioada medievală. Vasul fusese adăpostit în pământ în afara unei vetre de sat.

În componența tezaurului de la Bălțați, pe lângă monedele care au fost analizate separat, se aflau și 79 de piese de podoabă și o mică bucată de argint, pe care le vom prezenta pe categorii și numerota consecutiv.

Tezaurul se compune din: nouă podoabe de cap, din care șase erau cercei de tâmplă, 1-6 și trei ace pentru prins un acoperământ al capului, un voal, 7-9, două podoabe de corp, un inel și un pandantiv – amuletă, 10-11 și 68 de accesorii vestimentare, din care nouă bumbi, 12-20 și 59 de aplice dintre care, două hexagonale, 21-22 și 57 emisferice, 23-79. Acestora se adaugă o bucată de argint păstrată ca materie primă. Toate piesele din tezaurul de la Bălțați au fost confecționate din argint, un metal maleabil (fig. 1-5), doar câțiva bumbi s-au și aurit (fig. 2/14, 18-19).

Podoabe

Podoabe de cap

Cercei de tâmplă, 1-6.

1-2. Pereche de cercei de tâmplă cu veriga semicirculară și montura sferică, cu plăcuțe laterale discoidale, lucrați din argint, prin ștanțare, presare, cizelare, trefilare și bogat împodobiți în tehnica filigranului, a granulației cu perle de argint, cilindrii spiralați / toruri, chaton-uri și pandantive foliforme (fig. 1/1-2). S-au conservat aproape întregi, ambii au ruptă bucla perforată din extremitatea verigii mobile iar unul are lipsă chaton-ul sudat pe una din plăcuțe (fig. 1/2). Fac parte din categoria cerceilor de tâmplă cu veriga semicirculară, în secțiune circulară și montura sferoidală. Verigile aveau capătul înfășurat cu un tor spiralat, prins sub una din plăcuțele laterale ale monturii și celălalt liber, dar prevăzut cu o buclă pentru a se prinde de un acoperământ al capului, un voal sau o diademă, cum s-a precizat, ruptă din vechime ca urmare a unei îndelungate utilizări a lor. Resorturile, partea fixă a sistemului de prindere, s-au răsucit din bandă de argint într-o volută cu două spire și s-au sudat sub plăcuțele de pe latura opusă, sub buclele perforate ale verigilor mobile.

Montura s-a acoperit cu șapte cercuri tangente, dispuse în formă de cruce dublă, realizate din toruri spiralate, generate prin torsionarea, în mici spire alăturate, a unor sârme fine de argint. În cercuri s-au fixat principalele elemente de decor, în primul și ultimul chaton-uri patrate, iar în următoarele piramide cu suportul triunghiular, cu laturile alcătuite din cinci granule. Numai în cercul de la bază, în fiecare colț al piramidei, mai era încă o granulă. Cercurile din toruri spiralate au fost limitate de câte doi cilindrii spiralați, dispuși pe lungime, între ei cu granule. Cilindrii spiralați de sub chaton-urile care despart primele cercuri, s-au acoperit pe lungime cu trei grupuri, din câte patru granule ordonate în forma a trei cruci.

Chaton-urile mărginite de specificul fir de argint spiralat în formă de tor și de un cerc format din piramide din patru granule, trei la bază, au împodobit plăcuțele laterale, discoidale. Spațiul dintre plăcuțe s-a umplut cu șiruri orizontale de cilindrii spiralați. Patru mici pandantive foliforme, prevăzute cu tortițe romboidale, aplatizate transversal față de corp și perforate circular, s-au suspendat prin intermediul a două inele, din marginea piramidelor dinspre bază. De obicei, inelul intermediar se forma dintr-un fir de argint cu capetele răsucite (fig. 1/1-2).

G = 9,93 g; øcercel= 29,5 x 32,5 mm și G = 10,4 g; øcercel= 28,5 x 31,6 mm. Inv. 3644 și  3645.

3-4. Pereche de cercei de tâmplă cu veriga semicirculară și montura sferică cu plăcuțe laterale poligonale, bine conservați, lucrați din argint, ca și perechea anterioară, dar fără chaton-uri și pandantive foliforme. S-au conservat aproape întregi. Lipsesc câteva granule, mai ales de pe marginea plăcuței aflate sub veriga mobilă.

De asemenea, fac parte din categoria cerceilor de tâmplă cu montura sferică, veriga semicirculară, în secțiune circulară, cu un capăt mobil, aplatizat romboidal și perforat pentru atașare și cu cel opus, înfășurat cu fir filigranat și sudat sub una din plăcuțele laterale. Sub plăcuța opusă era prins resortul, răsucit în două volute. Montura sferică, mărginită de plăcuțele laterale poligonale, s-a decorat la fel cu nouă cercuri din sârmă spiralată în formă de tor, în interior cu piramide, la fel cu baza triunghiulară, cu laturile formate din cinci granule. Între cercuri s-au intercalat cilindrii mari, spiralați. Piramide cu baza triunghiulară, cu laturile formate tot din cinci granule, apar și pe plăcuțele laterale, rectangulare, încadrate de toruri și mici piramide. Spațiile dintre plăcuțe au fost umplute cu șiruri orizontale de cilindri spiralați (fig. 1/3-4).

G = 7,45 g; øcercel= 26 x 27,5 și G = 7,57 g; øcercel= 26 x 27,2 mm; øverigă = 1,8 mm; hpand.= 8-11 mm. Inv. 3646 și 3647.

5. Cercel de tâmplă cu veriga semicirculară, montura sferică și plăcuțe laterale dreptunghiulare, lucrat din argint. Din el s-a conservat doar montura, baza verigii mobile și spirala celei fixe. S-a realizat folosind aceleași tehnici precum perechile menționate mai sus, dar decorul s-a dispus diferit. Pe sferă s-au ordonat, în raport cu diametrul mare, ușor distanțate, câte trei cercuri filigranate, dispuse în triunghi, în interior cu mici piramide cu baza triunghiulară. Cilindrii spiralați - torurile, pe margine cu granule, acoperă plăcuțele laterale dreptunghiulare și baza sferei. Alții au fost dispuși în partea superioară a monturii (fig. 1/5).

G = 3,08 g. Inv. 3654.

6. Cercel de tâmplă, de argint, conservat fragmentar. Din el s-a păstrat montura, limitată de cilindrii spiralați și de discuri prevăzute pe margine cu granule. Montura are la partea superioară un șir orizontal de cilindrii spiralați, fiecare cu multe spire. Sub ei, dispuși oblic, sunt alți cilindrii, la fel cu multe spire, la bază cu granule și separați de o piramidă tot din granule (fig. 1/6).

G = 1,30 g. Inv. 3647bis.

Ace prevăzute cu plăci ornamentale, 7-9.

7. Ac pentru prins un acoperământ al capului, un voal sau o diademă, de argint, lucrat prin ștanțare, cizelare, la partea superioară prevăzut cu o placă bogat împodobită, în tehnica filigranului, a granulației, cu chaton-uri și pandantive foliforme. Din tija de pe spate nu s-a păstrat decât partea superioară.

Placa ornamentală în formă de stea cu șapte brațe, care se purta în poziție orizontală, s-a mărginit cu fire de argint spiralate - toruri cu diametrul mic și cu mici piramide alcătuite din granule. La extremitatea fiecărui braț s-a realizat o mică perforare circulară, mărginită de fir filigranat și granule, în care s-au fixat cu cheițe, verigile de care se atașau pandantive foliforme. În chaton-urile de la baza petalelor s-au montat pietre semiprețioase albastre, cu ajutorul a patru ghiare. O emisferă ajurată, împodobea centrul piesei, formată din benzi și fire filigranate, la bază răsucite tot în spirală, în mijloc și pe benzi cu alte granule (fig. 2/7).

G = 17,63 g; øcercel= 51,5 x 51,1 mm; l = 11,5 mm. Inv. 3648.

8. Ac cu placă ornamentală, din argint, lucrat precum cel de mai sus și ornat în aceleași tehnici, a filigranului, granulației și încastrării cu pietre semiprețioase. În fiecare colț al plăcii pentagonale are trei cercuri concentrice, unul perlat și două din fir filigranat, în centrul cărora se află câte un inel de care s-a prins un pandantiv foliform. În chaton-ul poligonal, din mijlocul monturii, s-a fixat o piatră albastră, înconjurată tot de un cerc format din piramide de granule. Între acesta și cercurile mărginale s-au dispus alte astfel de mici piramide. Pe partea din spate se cunoaște urma acului, astăzi pierdut (fig. 2/8).

G = 4,2 g; øcercel= 32 mm; øchaton = 5 mm; l = 11,5 mm. Inv. 3649.

9. Ac de vol, de argint, lucrat și decorat la fel, cu filigran, granule și chaton-uri. Suprafața ornamentală, mărginită cu un șir de granule, are formă de stea cu opt colțuri. Starea de conservare este mediocră, având partea pe care se sprijinea acul în mare distrusă. În patru colțuri s-a prevăzut cu pandantive iar în arcuirile dintre ele cu chaton-uri. S-au pierdut piesele de la bază. Un alt chaton, având aceleași dimensiuni, era prins și în centrul plăcii, la intersecția celor două benzi din fire filigranate, întretăiate în X. Pe spate se cunoaște urma acului pierdut (fig. 2/9).

G = 8,08 g; øcercel= 31,4 x 32,5 mm. Inv. 3650.

 

Podoabe de corp, 10-11.

Inel

10. Inel, de argint, bine conservat, turnat și gravat, având veriga simplă, doar ușor lățită spre montura de formă octogonală. La partea opusă se prelungește cu un mic buton. Pe montura ușor înălțată, de o parte și de alta a pomului vieții gravat în centru, deasupra câte unei mici steluțe, însemne realizate de meșter, au fost gravate două păsări afrontate, cu aripile desfăcute (fig. 2/10).

G = 6,96 g; øext.= 2,7 mm; øint.= 2,1 mm. Inv. 3651.

Pandantiv - amuletă

11. Pandantiv - amuletă bine conservat. Într-un chaton oval s-a încastrat un dinte de animal. Suportul, lucrat din argint, s-a alungit prin marginea acoperită cu granule dispuse în benzi și în triunghiuri. La partea superioară suportului s-a fixat o buclă, de care s-a prins inelul necesar suspendării pandantivului (fig. 2/11).

G = 3,5 g; h = 36,5 mm; l = 19,5 mm. Inv. 3656.

 

Accesorii vestimentare

Bumbi, 12-20.

12. Bumb de argint de formă globulară, compus din două emisfere sudate transversal. La un pol s-a fixat o buclă de prindere, triunghiulară în secțiune, lucrată din bandă de argint, iar la celălalt o mică granulă (fig. 2/12).

G = 2,68 g; h = 23,8 mm; øsferă= 18 mm. Inv. 3655.

13. Jumătatea de la baza unui bumb globular de argint, aplatizată (fig. 2/13).

G = 0,97 g; h.= 8 mm; øsferă= 10 mm; øbază= 11 mm. Inv. 3657.

14. Bumb globular de argint aurit, pe care se vede îmbinarea celor două emisfere din care s-a format. Bucla de prindere este triunghiulară în secțiune (fig. 2/14).

G = 1,93 g; h = 13 mm; øsferă = 12 mm. Inv. 3658.

15. Bumb globular de argint, aplatizat la capătul opus cheiței, prevăzute pe lungime cu trei nervuri (fig. 2/15).

G = 1,80 g; h.= 16 mm; øsferă= 10 mm; øbază= 9 mm. Inv. 3659.

16. Bumb de argint, de formă globulară (fig. 2/16).

G = 1,82 g; h = 20 mm; øsferă= 12 mm. Inv. 3660.

17. Bumb de argint, de formă globulară (fig. 2/17).

G = 2,05 g; h = 23,3 mm; øsferă= 13,1 mm. Inv. 3661.

18. Bumb globular de argint aurit, obținut prin sudarea a două emisfere. La unul din poli s-a fixat o buclă alungită, lucrată din bandă de argint, îndoită în interiorul emisferei, cu o cheiță pentru prins (fig. 2/18).

G = 1,15 g; h = 18 mm; øsferă= 11 mm. Inv. 3662.

19. Bumb globular de argint aurit, perforat pe umăr, format din două emisfere sudate transversal. Pentru prindere are o buclă ovală, lucrată din bandă prevăzută pe lungime cu trei nervuri (fig. 2/19).

G = 1,32 g; h = 18,6 mm; øsferă= 10,5 mm. Inv. 3663.

20. Bumb de argint, de formă globulară, rupt în dreptul perforării (fig. 2/20).

G = 1,02 g; h = 18,4 mm; øsferă= 12 mm. Inv. 3712.

Aplice hexagonale, 21-22.

21. Aplică hexagonală, realizată prin presarea și ștanțarea unei table de argint. S-a conservat mediocru, nu mai are un colț din decor și pandantivul central. Fața hexagonală s-a ornat cu șapte cercuri concentrice formate din fir filigranat, tangente, șase pe margine și unul în centru. Pentru fixarea pe un suport a fost prevăzută cu patru perforări mari, ștanțate asimetric, în cercurile ornamentale aflate pe două din laturile paralele. O altă perforare centrală, înconjurată cu fir filigranat, s-a ștanțat pentru a se prinde bucla, de ea pandantivul (nepăstrat), prin intermediul unei verigi. Bucla, realizată din sârmă trefilată fin, cu un diametru mai mare decât al firelor răsucite în filigran, are capetele aplatizate și îndoite în cheiță, pe spatele aplicei (fig. 3/21).

G = 1,41 g; L/l = 16/16 mm. Inv. 3652.

22. Aplică hexagonală, confecționată la fel ca piesa menționată anterior. În raport cu aceasta este și mai uzată și altfel perforată. Pe față prezintă același motiv decorativ format din șapte grupuri de cercuri concentrice, realizate din fir filigranat, tangente între ele, șase pe margine și unul în centru. Din cauza tendinței de dezlipire a cercurilor, cum se poate vedea la prima piesă, aplica a fost presată, fapt ce a dus la aplatizarea motivelor filigranate. Două din cele șase perforări ștanțate cu diametrul mai mare, au fost închise din vechime, cu un material diferit de argint și patru s-au bătut prea marginal, fapt pentru care două dintre ele s-au rupt în urma unei îndelungate utilizări. Trei, din cele marginale, au fost perforate consecutiv, probabil pe partea de prindere și una la bază, între două colțuri pline. Un pandantiv oval, pe care s-au ștanțat trei cercuri ordonate în triunghi, s-a atașat de bucla din mijlocul aplicei, folosind același fir de argint, trefilat mai gros, precum cel utilizat și la prima piesă de acest fel, prin intermediul unei verigi. Capetele buclei s-au îndoit pe spatele aplicei, fără a se aplatiza (fig. 3/22).

G = 1,03 g; L/l = 15,8/15 mm. Inv. 3653.

Aplice emisferice, 23-79.

23. Aplică emisferică, modelată din tablă de argint, ca și pandantivul discoidal, prin ștanțare, presare, perforare, conservată întreagă, dar uzată. Are forma unei calote sferice, prevăzută sub margine cu două mici deschideri, perforate neglijent, pentru prinderea ei de un suport, de obicei textil. Nu a fost decorată, dar are suspendat de buclă un pandantiv discoidal prin intermediul unei verigi formate dintr-un fir de argint, cu capetele răsucite, (fig. 3/23).

G = 0,82 g; H = 32 mm; hemisf.= 5 mm; øemisf.= 10 mm; hpand. = 23 mm; ø =18 mm. Inv. 3664.

24. Aplică emisferică, de argint, dar cu marginea ușor deteriorată și nedecorată, prevăzută cu un pandantiv discoidal, care a fost prins de bucla fixată în perforarea de la baza emisferei, cu un fir de argint ce avea capetele răsucite (fig. 3/24).

G = 0,83 g; H = 32 mm; hemisf.= 4 mm; øemisf.= 10 mm; hpand.= 21 mm; ø = 17 mm. Inv. 3665.

25. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 3/25).

G = 0,81 g; H = 32 mm; hmisf.= 4 mm; øemisf.= 10 mm; hpand.= 21 mm; ø =17 mm. Inv. 3666.

26. Aplică emisferică, de argint, dar cu pandantivul ușor ovoidal (fig. 3/26).

G = 0,70 g; H = 32 mm; hemisf.= 4 mm; øemisf.= 9 mm; hpand.= 21,5 mm; øpand.= 17 mm; ø = 18 mm. Inv. 3667.

27. Aplică emisferică, de argint, pe discul pandantivului se văd bine urmele decupării lui prin ștanțare (fig. 3/27).

G = 0,89 g; H = 31 mm; øemisf.= 10 mm; h = 5 mm; hpand.= 21,5 mm; ø = 17 mm; inv. 3668

28. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 3/28).

G = 0,65 g; H = 32 mm; øemisf.= 10 mm; h = 4 mm; hpand.= 22 mm; ø = 17 mm. Inv. 3669.

29. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 3/29).

G = 0,72 g; H = 33 mm; øemisf.= 10 mm; h = 6 mm; hpand.= 21 mm; ø = 17 mm. Inv. 3670.

30. Aplică emisferică, de argint, dar cu firul, prin intermediul căruia s-a suspendat pandantivul, alungit. Placa prezintă mici deformări mecanice (fig. 3/30).

G = 0,74 g; H = 30; øemisf.= 10 mm; h = 6 mm; hpand.= 21 mm; ø = 16 mm. Inv. 3671.

31. Aplică emisferică, de argint, dar cu marginea ușor deteriorată (fig. 3/31).

G = 0,84 g; H = 33 mm; øemisf.= 9 mm; h = 5 mm; hpand.= 22 mm; ø =18 mm; inv. 3672.

32. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 3/32).

G = 0,73 g; H = 31 mm; øemisf.= 10 mm; h = 6 mm; hpand.= 27 mm; ø = 17,5x17; inv. 3673.

33. Aplică emisferică, de argint, cu marginea emisferei tăiată strâmb (fig. 3/33).

G = 0,76 g; H = 32 mm; øemisf.= 10 mm; h = 6 mm; hpand.= 24 mm; ø = 19 mm. Inv. 3674

34. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 3/34).

G = 0,74 g; H = 31 mm; øemisf.= 10 mm; h = 5 mm; hpand.= 28 mm; ø = 18. Inv. 3675.

35. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 3/35).

G = 0,82 g; H = 32 mm; øemisf.= 10 mm; h = 5 mm; hpand.= 22 mm; ø = 17 mm. Inv. 3676.

36. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 3/36).

G = 0,72 g; H = 32 mm; øemisf.= 10 mm; h = 5 mm; hpand.= 23; øpand.= 17x18 mm. Inv. 3677.

37. Aplică emisferică, de argint, cu pandantivul prins direct în bucla de la baza emisferei (fig. 3/37).

G = 0,68 g; H = 29 mm; øemisf.= 8 mm; h = 5 mm; hpand.= 20 mm; ø = 16 mm. Inv. 3678.

38. Aplică, de argint, a cărui emisferă are marginea ușor deteriorată, prevăzută cu pandantiv foliform, prins cu o verigă circulară de argint, realizată din fir răsucit la capete (fig. 3/38).

G = 0,78 g; H = 32; øemisf.= 10 mm; h = 6 mm; hpand.= 21 mm; ø = 18x17 mm. Inv. 3679.

39. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/39).

G = 0,70 g; H = 31 mm; øemisf.= 10 mm; h = 6 mm; hpand.= 20 mm; øpand.= 17x18 mm. Inv. 3680.

40. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/40).

G = 0,70 g; H = 31 mm; øemisf.= 9,5 mm; h = 6 mm; hpand.=22 mm; ø = 18x17 mm. Inv. 3681.

41. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/41).

G = 0,86 g; H = 30 mm; øemisf.= 10 mm; h = 6 mm; hpand.= 21 mm; ø = 17 mm. Inv. 3682.

42. Aplică emisferică, de argint, cu marginea emisferei deteriorată (fig. 4/42).

G = 0,71 g; H = 30 mm; øemisf.= 8 mm; h = 6 mm; hpand.= 21 mm; ø = 17 mm. Inv. 3683.

43. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/43).

G = 0,64 g; H = 30 mm; øemisf.= 10 mm; h = 6 mm; hpand.= 20 mm; ø = 16 mm. Inv. 3684.

44. Aplică emisferică, de argint, ușor deformată mecanic la baza pandantivului discoidal (fig. 4/44).

G = 0,76 g; H= 30 mm; øemisf.= 10 mm; h = 5 mm; hpand.= 19 mm; ø = 14 mm. Inv. 3685.

45. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/45).

G = 0,74 g; H = 30 mm; øemisf.= 10 mm; h = 6 mm; hpand.= 20 mm; ø = 16 mm. Inv. 3686.

46. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/46).

G = 0,53 g; H = 37 mm; øemisf.= 7 mm; h = 4 mm; hpand.= 18 mm; ø = 13 mm. Inv. 3787.

47. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/47).

G = 0,49 g; H = 19 mm; øemisf.= 8 mm; h = 4 mm; hpand.= 17 mm; ø = 15 mm. Inv. 3688.

48. Aplică emisferică, de argint, fisurată din vechime. Este singurul ce are pandantivul prins direct în bucla de la baza aplicei, probabil din cauza uzării verigii intermediare (fig. 4/48).

G = 0,69 g; H = 24 mm; øemisf.= 9 mm; h = 4-5 mm; hpand.= 17 mm; ø = 14 mm. Inv. 3689

49. Aplică emisferică, de argint, dar cu pandantivul prins cu fir de argint, cu capetele răsucite (fig. 4/49).

G = 0,64 g; H = 25 mm; øemisf.= 8 mm; h = 4 mm; hpand.= 17; øpand.= 12x13 mm. Inv. 3690

50. Aplică emisferică, de argint, cu emisfera cu marginea deteriorată (fig. 4/50).

G = 0,55 g; H = 28; øemisf.= 7 mm; h = 4 mm; hpand.= 18 mm; øpand.= 15x14 mm. Inv. 3691.

51. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/51).

G = 0,47 g; H = 27 mm; øemisf.= 8 mm; h = 4 mm; hpand.= 17 mm; øpand.= 13x14 mm. Inv. 3692.

52. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/52).

G = 0,55 g; H = 28 mm; øemisf.= 7 mm; h = 3-4 mm; hpand.= 18 mm; øpand.= 13x14 mm. Inv. 3693.

53. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/53).

G = 0,53 g; H = 26 mm; øemisf.= 9 mm; h = 7 mm; hpand.= 17 mm; 13 mm. Inv. 3694.

54. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/54).

G = 0,54 g; H = 28 mm; øemisf.= 7 mm; h = 3 mm; hpand.= 20 mm; øpand.= 13x14 mm. Inv. 3695.

55. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/55).

G = 0,52 g; H = 20 mm; øemisf.= 7 mm; h = 4 mm; hpand.= 17 mm; øpand.= 13x12 mm. Inv. 3696.

56. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 4/56).

G = 0,54 g; H = 26 mm; øemisf.= 8 mm; h = 4,5; hpand.= 18 mm; øpand.= 14x13 mm. Inv. 3697.

57. Aplică emisferică, de argint, cu emisfera mai scurtă (fig. 4/57).

G = 0,47 g; H = 26 mm; øemisf.= 8 mm; h = 4 mm; hpand.= 17 mm; øpand.= 12x13 mm. Inv. 3698.

58. Aplică emisferică, de argint, bine conservată (fig. 4/58).

G = 0,42 g; H = 25 mm; øemisf.= 7 mm; h = 4 mm; Lpand.= 17 mm; øpand.=12x13 mm. Inv. 3699.

59. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 5/59).

G = 0,58 g; H = 28 mm; øemisf.= 8 mm; h = 4-5 mm; hpand.= 20 mm; øpand.= 14x15 mm. Inv. 3700.

60. Aplică emisferică, de argint, cu marginea deteriorată (fig. 5/60).

G = 0,53 g; h = 38 mm; øemisf.= 7 mm; h = 4-5 mm; hpand.= 21 mm; ø = 17 mm. Inv. 3701.

61. Aplică emisferică, de argint, bine conservată (fig. 5/61).

G = 0,41 g; h = 26 mm; øemisf.= 8 mm; h = 4 mm; øpand.= 16 mm; ø = 12 mm. Inv. 3702.

62. Aplică emisferică, de argint, la care pandantivul are plăcuța îndoită oblic (fig. 5/62).

G = o,5o g; H = 26 mm; øemisf.= 7 mm; h = 4 mm; hpand.= 19 mm; øpand.= 15x14 mm. Inv. 3703.

63. Aplică emisferică, de argint, bine conservată (fig. 5/63).

G = 0,50 g; h = 22 mm; øemisf.= 8 mm; h = 4 mm; øpand.= 17 mm; ø = 12 mm. Inv. 3704.

64. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 5/64).

G = 0,75 g; h = 33 mm; øemisf.= 10 mm; h = 5 mm; øpand.= 22 mm; ø = 12 mm. Inv. 3706.

65. Aplică de argint emisferică, dar care are pe pandantiv ștanțate trei ceruri, dispuse în triunghi (fig. 5/65).

G = 0,70 g; H = 32 mm; øemisf.= 8 mm; h = 5 mm; hpand.= 20 mm; øpand.= 19x16 mm. Inv. 3707.

66. Aplică de argint emisferică, cu pandantivul la fel ștanțat cu trei cercuri, dispuse în triunghi (fig. 5/66).

G = 0,70 g; H = 30 mm; øemisf.= 7 mm; h = 4 mm; hpand.= 21 mm; øpand.= 16x17. Inv. 3708.

67. Aplică de argint emisferică, de dimensiuni mai mici, pe pandantiv tot cu trei perforații, dispuse în triunghi (fig. 5/67).

G = 0,66 g; H = 27 mm; øemisf.= 8 mm; h = 5 mm; hpand.= 20 mm; øpand.= 16x17 mm. Inv. 3709.

68. Aplică de argint emisferică, cu pandantivul perforat (fig. 5/68).

G = 0,64 g; H = 20 mm; øemisf.= 9 mm; h = 4,5 mm; øpand.= 21 mm; ø = 17 mm. Inv. 3710

69. Aplică de argint emisferică, dar de dimensiuni mai mici, cu pandantivul perforat (fig. 5/69).

G = 0,62 g; H = 25 mm; øemisf.= 9 mm; h.= 4 mm; hpand.= 20 mm; øpand.= 14x15 mm. Inv. 3711.

70. Aplică emisferică, de argint cu perforațiile făcute spre marginea emisferei și cu pandantiv neperforat (fig. 5/70).

G = 0,40 g; H = 26 mm; øemisf.= 7 mm; h = 4,5 mm; hpand.= 21 mm; øpand.= 16x17 mm. Inv. 3713.

71. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 5/71).

G = 0,43 g; H = 29 mm; øemisf.= 7 mm; h = 4,5 mm; øpand.= 21 mm; ø = 13 mm. Inv. 3714.

72. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 5/72).

G = 0,44 g; H = 29 mm; øemisf.= 8 mm; h = 4 mm; Lpand.= 15 mm; øpand.= 15x14. Inv. 3715.

73. Aplică emisferică, de argint, este singurul pandantiv cu tortița circulară, probabil, obținută din cea veche, deteriorată, cu aceeași verigă intermediară din sârmă răsucită la capete (fig. 5/73).

G = 0,56 g; H = 22 mm; øemisf.= 8 mm; h = 4 mm; øpand.= 14 mm; ø = 13 mm. Inv. 3716.

74. Aplică emisferică, de argint, dar cu veriga de prindere a pandantivului realizată din sârmă filată mai gros, cu capetele suprapuse (fig. 5/74).

G = 0,54 g; H = 26 mm; øemisf.= 8 mm; h = 4 mm; øpand.= 14 mm; ø = 13x12 mm. Inv. 3717.

75. Aplică emisferică, de argint, dar cu veriga de prindere a pandantivului cu capetele lipite (fig. 5/75).

G = 0,56 g; H = 26 mm; øemisf.= 7 mm; h = 4 mm; øpand.= 14 mm; ø = 12 mm. Inv. 3718.

76. Aplică emisferică, de argint, totuși, este singurul cu veriga intermediară ușor desfăcută (fig. 5/76).

G = 0,57 g; H = 26 mm; øemisf.= 7 mm; h = 4 mm; øpand.= 14 mm; ø = 12 mm. Inv. 3719.

77. Aplică emisferică, de argint, modelată la fel (fig. 5/77).

G = 0,49 g; H = 25 mm; øemisf.= 7 mm; h = 4 mm; øpand.= 16 mm; ø = 12 mm. Inv. 3720.

78. Aplică emisferică, de argint, cu veriga de prindere a pandantivului cu capetele suprapuse (fig. 5/78).

G = 0,55 g; H = 25; h = 6 mm; øemisf.= 10 mm; øpand.= 14 mm; ø = 13 mm. Inv. 3721

79. Aplică de argint cu pandantiv ovoidal, ce are lipsă sfera. S-a păstrat veriga de prindere, realizată dintr-un fir, răsucit la capete (fig. 5/79).

G = 0,13 g; H = 17 mm; ø = 15 mm. Inv. 3722.

 

Diverse

80. Piesă, de argint, utilizată ca materie primă (fig. 5/80).

G = 10,83 g; L = 23 mm; h = 18 mm. Inv. 3705.

 

Greutatea tezaurului de la Bălțați, în funcție de greutatea pieselor, este de 134,98 g + 10,83 g bucata de argint = 145,81 g argint. Prima pereche de cercei de tâmplă are 20,33 g, a doua pereche 15,02 iar cercelul nepereche 3,8 g și respectiv 1,30 g. Acele de voal erau mai grele, în total cuprind 29,91 g, inelul 6,96 g iar pandantivul 3,54 g, împreună cu amuleta; bumbii în total dau 14,74 g; aplicele hexagonale au 1,03 g și 1,41 g iar aplicele emisferice 36,94. La acestea se adaugă un fragment de argint de 10,83 g, în total 145,81 g.

 

Tehnici

Granulele, perlele de argint, au fost cel mai mult întrebuințate pentru realizarea motivelor decorative ale cerceilor de tâmplă din tezaurul de la Bălțați[1]. Din ele s-au format principalele elemente ornamentale, piramidele înalte, cu fețele triunghiulare și cu latura din cinci granule[2], puse în evidență prin înconjurarea lor cu alte granule, ordonate în cercuri simple sau piramidele mici, cu latura din trei mici sfere (fig. 1-4), care înconjurau chaton-urile acelor de voal sau umpleau spațiile libere dintre ele (fig. 2/7-9). Granulele uneori formau cercuri sau șiruri sau se fixau pe un câte un suport cilindric. O granulă se află la baza unui bumb și tot cu granule s-a ornat pandantivul - amuletă (fig. 10-11).

Torul spiralat, în fapt, este un cilindru format din spire alipite. Cele obținute prin răsucirea în jurul unei sârme a altei sârme, aveau diametrele foarte mici iar cele realizate prin răsucirea unui fir subțire în jurul unui pivot, aveau diametrele mai mari. Diametre mici aveau cele nouă, respectiv șapte cercuri dispuse pe sferele cerceilor de tâmplă, în care au fost fixate piramide sau chaton-uri, realizate din toruri, generate prin răsucirea unor sârme fine de argint, în mici spire alăturate. În secolul al XVI-lea, se întâlnesc astfel de ornamente și pe alte piese de podoabă, între care menționăm broșa de argint-aurit, descoperită la Buda, în mormântul Doamnei Stanca, nr. 10[3].

Cilindrii spiralați, des folosiți pentru construirea bogatului decor al cerceilor de tâmplă, din tezaurul de la Bălțați, erau tot toruri spiralate, formate din spire alipite, care se obțineau, cum am precizat, prin răsucirea unei sârme, în jurul unui pivot cu diametrul mai mare. Probabil, se realizau cilindrii cu anumite lungimi, pe care, apoi, bijutierul îi secționa sau îndoia, în funcție de mărimea dorită, cum indică uneori firul ce trece de la un cilindru la altul, vizibil pe a doua pereche de cercei de tâmplă (fig. 1/3 dreapta). Cu cilindrii spiralați s-au mărginit elementele de decor ale cerceilor de tâmplă, înaltele piramide din granule, chaton-urile, cercurile din toruri spiralate. Ei apar ca motiv principal pe ultimul cercel nepereche, nr. 6, și pe plăcuțele dreptunghiulare ale unuia din cerceii de tâmplă, tot nepereche, nr. 5. Totuși, cilindrii spiralați nu apar în decorul acelor cu plăci ornamentale sau al aplicelor. Micile spirale cilindrice erau folosite și în secolul al XV, în decorul cerceilor și diademelor din tezaurul de la Schinetea, Vaslui[4].

Firul filigranat s-a utilizat mai puțin pentru ornamentarea cerceilor de tâmplă. Sub forma firului filigranat obținut prin răsucirea în torsadă a două sârme trefilate, el apare doar la baza verigilor mobile, ale celei de-a doua perechi de cercei de tâmplă și a ultimului cercel, nepereche, nr. 6. La baza verigilor mobile ale primei perechi de cercei de tâmplă, sîrma de argint s-a răsucit în formă de tor spiralat, cu diametrul mai mic decât al torurilor din care s-au realizat cele șapte cercuri aplicate pe sferă (fig. 1/1-2). În schimb, firul filigranat s-a folosit pentru ornamentarea acelor de voal și a celor două aplice hexagonale (2/7-9; 3/1-2).

Tehnica filigranului, de tradiție orientală, cunoaște o deosebită înflorire în arta bizantină. În evul mediu are o largă răspândire nu numai în Peninsula Balcanică, pe coasta Dalmației, dar și în Europa Centrală, în Italia, mai ales la Veneția[5]. În Transilvania, în secolele XV-XVII, se practica larg filigranarea[6]. Această tehnică a permis ca orfevrăria orășenească să fie ușor de distins față de practicarea populară sau sătească a meșteșugului[7], unde se folosea mai ales firul de argint simplu.

Chaton-urile, aplicate pe piesele de la Bălțați, rar au păstrat montura, din păcate majoritatea nu mai au pietrele, unle chiar s-au desprins de tot de pe suprafața piesei. Au fost dispuse simetric pe plăcuțele laterale ale primei perechi de cercei de tâmplă și pe centrul sferei acestora, dar mai ales pe plăcile acelor, în centru, în colțuri sau la baza petalelor (fig. 1/1-2; 2/7-9). Începând cu secolul al XVI-lea - cum remarca D. V. Rosetti -, predomină, împodobirea cu pietre sau cilindrii spiralați[8].

Pandantivele foliforme sau discoidale, vin din arta bizantină. În tezaurul de la Bălțați, pandantivele primei perechi de cercei de tâmplă, ai acelor de voal și ai aplicelor, s-au confecționat și din vechii asprii, cum indică formele lor aproape discoidale. Tot prin baterea asprilor, probabil, se obțineau emisferele bumbilor sau alte elemente ornamentale, precum motivele florale ale unor ace de voal din tezaurul de la Musait, din Republica Moldova[9].

Șapte astfel de piese avea colierul de aur emailat, descoperit în tezaurul de la Preslav, datat în secolele IX-X[10], atât de apropiat ca formă de al împărătesei Teodora, așa cum apare realizat în mozaic în 546-547, în portretul din biserica San Vitale, din Ravenna[11]. Colierul descoperit la Moldovenești, Cluj, datat în secolul al XI, s-a format din 11 pandantive foliforme de bronz, suspendate de discuri bombate, ce se puteau înșira pe un șnur[12]. O pereche de cercei de tâmplă, de aur, aflați în Muzeul Mănăstirii Putna, datați în secolul al XV-lea, s-au ornat cu același tip de pandantive foliforme, numite „perle”[13]. Diadema de argint cu șase pandantive - piesa cea mai realizată din tezaurul de la Schinetea -, mai apropiată de tradiția orfevrăriei bizantine, avea suspendate, prin intermediul unor pandantive ovale ornate cu granule, unite între ele cu fir de argint și mărginite de toruri, 14 lanțuri, între ele cu sfere, prevăzute și ele la capete cu un mic tor, în centru cu o granulă[14]. În decorarea bijuteriilor din secolele XVI și XVII, pandantivele apar constant. Cu timpul, rostului lor simbolic s-a adăugat unul utilitar, precum al pandantivul foliform, anexat micului cuțit descoperit la Aroneanu, în perforările căruia s-a fixat anoul de prindere[15].

 

Analogii

O comparare a pieselor din tezaur cu alte descoperiri similare, ne-a îngăduit o mai bună evaluare și o încadrare cronologică a acestuia.

Cercei de tâmplă

1-2. Prima variantă de cercei de tâmplă, din tezaurul de la Bălțați, cu montură sferică și plăcuțe laterale discoidale (fig. 1/1-2), prezintă analogii cu perechea aflară în mormântul 12, neidentificat, datat între secolele XVI-XVII, din pridvorul mănăstirii Probota, unde s-au descoperit două perechi de cercei. Prima, credem că s-a transmis prin moștenire și este de factură veche rusească iar a doua se apropie de perechile de cercei de la Bălțați. S-au lucrat din argint, probabil tot aurit, și au la fel veriga semicirculară aplatizată și perforată la capătul de prindere. Din ele s-au păstrat doar plăcuțele dreptunghiulare, acoperite cu o rețea de granule fixate pe un suport cilindric din fir filigranat și câțiva din cilindrii spiralați dispuși deasupra monturii[16].

Verigile de tâmplă care s-au datat în secolele XV și XVI, lucrați din argint, uneori și aurit, au elemente ornamentale apropiate, precum aceia care fac parte din colecția Muzeului de artă a României. Unul, de formă poliedrică, a fost ornat cu câte un chaton pe fețele patrulatere și cu piramide din granule pe cele triunghiulare[17]. Alți cercei de aici, datați în secolul al XVI-lea, lucrați tot din argint-aurit, au fost ornați cu granule și cilindrii spiralați[18]. Unul dintre ei, prevăzut și cu chaton-uri mărginite de cercuri concentrice filigranate, s-a descoperit la Tisău, județul Buzău[19]. În tezaurul de la Păun, singura verigă de tâmplă, conservată fragmentar, se pare a fi avut o formă apropiată, dar cu plăcuțele laterale, trapezoidale, ornate cu piramide înalte, limitate pe trei părți de altele mai mici și la fel au fost prevăzute cu pandantive rotunde, lucrate din foaie de argnit aurit, din care trei erau perforate aproximativ central și două nu. Prin bucle, aplatizate transversal față de corp și perforate circular, se prindeau prin intermediul unei verigi[20].

Elemente din decorul primei perechi de cercei de tâmplă, de la Bălțați, se regăsesc, cu deosebire, în ornamentația unor piese de argint, aflate în tezaurele din Republica Moldova. Astfel, a doua pereche de cercei din tezaurul de la Bălțata, raionul Criuleni, are pe plăcuțele laterale tot chaton-uri, probabil ele erau și în cercurile superioare ale sferei, astăzi libere, cerceii însă nu au pandantive[21]. Doar trei, din tezaurul de la Musait, raionul Vulcănești, au aceleași pandantive foliforme, șapte sau doar două[22].

3-4. A doua variantă de cercei de tâmplă, din tezaurul de la Bălțați, cu veriga semicirculară și montura sferică, lateral cu plăcuțe poligonale, se apropie tot de exemplarele descoperite în Republica Moldova. Astfel, prima pereche de verigi de tâmplă, publicată pentru tezaurul de la Bălțata, menționat anterior, datat cu monede între 1468-1595, avea la fel ca a doua pereche din tezaurul de la Bălțați, aplicate pe montura sferoidală nouă cercuri filigranate, în centru și pe plăcuțele laterale triunghiulare cu piramide din granule, mărginite de cilindrii spiralați[23]. Într-o variantă apropiată se încadrează și două verigi de tâmplă din tezaurul de la Onești, raionul Hâncești, Republica Moldova, datat cu monede între 1451/1469 – 1566/1574, având fiecare dintre ele pe sferă câte șapte cercuri, în centru cu piramide cu baze triunghiulare, în spațiul dintre ele și pe fețele laterale dreptunghiulare, cu cilindrii spiralați - toruri[24].

Verigile de tâmplă din tezaurul de la Brătușeni, raionul Edineț, datate cu monede între 1479/1485 - 1566/1574, au pe sferă câte opt cercuri, la fel, în centru cu piramide cu bazele triunghiulare, între ele cu cilindrii spiralați. Pe plăcuțele laterale dreptunghiulare, a trei dintre ele, apar cilindrii spiralați iar la alții doi, pe plăcuțele laterale patrulatere, piramide înconjurate cu fir filigranat[25]. Toate cele 15 exemplare de verigi de tâmplă, descoperite în tezaurul de la Musait, raionul Vulcănești, datat cu monede între 1584-1589, la fel au fost ornate cu piramide, cilindrii spiralați, pietre încrustate, trei dintre ele, cum am menționat mai sus, și cu pandantive foliforme[26].

Cerceii cu montura poliedrică, cilindrică sau în formă de lunulă și cu toarta scurtă, semicirculară sau unghiulară, din tezaurul de la Sihleanu - Sub muche, datat cu monede între 1444-1445 și 1516, fac parte din alte tipuri de cercei de tâmplă, dar care au fost împodobiți cu aceleași elemente ornamentale, piramide din granule și emisfere prevăzute tot cu granule sau cu cilindrii spiralați[27]. Forma mai simplă a cerceilor de tâmplă, de argint, din tezaurul de la Aroneanu, Iași, ce se datează în prima jumătate a secolului al XVII-lea, între 1610? - 1641, s-a redus la montura poliedrică, cu fațete triunghiulare și romboidale, mărginite cu fire răsucite de arginit iar în centrul lor cu piramide cu baza triunghiulară, formate din cinci-șapte granule, între ele cu mici calote sferice[28].

5-6. Pentru ultimele două variante de cercei de tâmplă, din tezaurul de la Bălțați, nu cunoaștem analogii apropiate. Cum am precizat deja, în tezaurul de la Brătușeni, erau și exemplare ornate, pe plăcuțele laterale dreptunghiulare, cu cilindrii spiralați, precum pe primul cercel nepereche de la Bălțați[29].

Cele patru variante de cercei de tâmplă de la Bălțați, marchiază una din etapele târzii din evoluția marii categorii de cercei de tâmplă, cu montura înșirată pe veriga circulară, la un capăt perforată și la celălalt răsucită în spirală, cu forme clasice pentru secolul al XV-lea, în tezaurul de la Schinetea[30]. Ca și aceștia, exemplarele de la Bălțați au păstrat simbolic firul filigranat, la baza verigilor semicirculare, deși acestea au fost lipite pe părțile laterale ale monturii.

Tot la Muzeul de Artă a României, câțiva cercei au și caracteristicile vechilor tipuri, prin veriga circulară și montura formată din două sfere înșirate, dar și ale noilor tipuri, prin decorul format din cilindrii spiralați și emisfere ajurate în vârf cu o granulă[31].

7-9. Acele de voal se întâlnesc des în tezaurele din secolele XVI și XVII. În această perioadă predomină piesele cu plăcile cu forme florale, stelare, solare, bogat decorate, simetric, probabil și cu simboluri creștine. Astfel, pe mijlocul celui de-al treilea exemplar de la Bălțați, în formă de stea cu opt colțuri, prin intersecția în X a celor două benzi, rezervate cu fire filigranate, s-a sugerat, posibil, crucea cu opt brațe a Noului Testament[32]. Aceeași interpretare s-a dat și pieselor cvadrilobate ale diademei cu cinci pandantive de la Schinetea[33].

Acele de voal de la Bălțați, după formă și felul în care au fost ornamentate, se apropie de un alt ac, aflat în colecțiile Muzeului de Artă a României, datat în secolul al XVI-lea, cu placa  octogonală, ornat pe margine tot cu granule și filigran iar pe față cu opt emisfere ajurate, cu piramide în vârf, la bază cu cercuri granulate[34]. Între diferitele forme de ace, din tezaurul de la Sihleanu - Sub muche, realizate din argint, cu bogate motive florale, unul era prevăzut și cu chatonuri[35], precum și altele din tezaurul de la Orbeasca de Jos[36]. Trei ace de voal, apropiate prin dimensiuni de exemplarul al doilea de la Bălțați, se aflau în tezaurul de la Păun. Două dintre ele au, pe fețele discoidale, aceleași elemente decorative precum cele de la Bălțați[37].

10. Inelele cu montura și veriga turnate împreună, de argint sau aur, cu forme apropiate de cel din tezaurul de la Bălțați, nu au fost prea numeroase. Inelele masive se întâlnesc în necropola medievală de la Enisala, jud. Tulcea și au fost datate în secolul al XVI[38].

Un inel turnat, cu veriga subțire prevăzută cu buton (AR = 7,65 g), s-a descoperit la Hîjdieni, raionul Glodeni, Republica Moldova. Cele trei monede, aflate împreună cu inelul, se datează între 1637-1657[39]. Pe marginea monturii inelului sigilar din tezaurul de la Onești s-au incizat linii în rețea[40].

Mai frecvent a fost, însă, obiceiul gravării unor motive aviforme, precum acela de pe inelul din tezaurul de la Bălțați. O singură pasăre, cu aripile desfăcute, s-a gravat pe unul dintre inelele descoperite la Dinogetia, datat în secolul XI[41]. Din tezaurul de la Voinești, Iași, pe o pereche de cercei de tâmplă, considerați a fi fost lucrați într-un atelier galițian, din care s-a conservat mai bine unul, s-au gravat două păsări, de o parte și alta a unei flori de crin, cu capetele întoarse spre acesta[42]. Pe montura unui alt inel de argint turnat, considerat pecete, s-au gravat câteva „semne heraldice: o cruce, în stânga și dreapta ei tot două păsări, cu aripile desfăcute și deasupra o coroană. Între păsări și chenarele cu granule marginale, sunt două ramuri”[43]. În tezaurul numismatic de la Cordăreni (1501 - 1605) se aflau și două inele sigilare de argint, cu montura și veriga turnate împreună, ale căror fețe uzate, una ovală alta octogonală, mai păstrează urmele unor elemnete decorative[44]. Tot din categoria cerceilor semilunari, doi de aur, din colecția M. P. Botkin, din Rusia și din Kiev, au încrustate una, respectiv două păsări, ce privesc tot spre o floare de crin[45].

11. Pandantiv – amuletă, uzat, din cauza purtării lui îndelungate, cum am precizat, s-a obținut prin montarea unui dinte de animal, într-un suport ornat spre bucla de prindere cu patru rânduri de fire torsionate de argint, între ele cu granule mari, înconjurate tot de fire torsionate. Pe marginea dinspre amuletă se termină în cinci triunghiuri, acoperite cu granule mai mici. Obiceiul purtării pe piept a unor amulete - talismane era cunoscut în evul mediu și se practica în "credința că posedă o anume putere magică, de a-și înzestra posesorul cu forță sau cu noroc, de a-l ocroti împotriva neșansei, ghinionului, nenorocirilor, vrășmașilor sau de a-l feri de duhurile rele"[46]. Piesele miniaturale care se foloseau ca amulete, aveau fie un dinte de animal vânat, un disc de piatră prețioasă sau semiprețioasă, ori de metal, fie crucea creștină sau chiar obiecte de podoabă simbolice[47].

 

Accesorii vestimentare

12-20. Butonii globulari, de argint, din care doi cu baza dreaptă și trei de auriți (fig. 2/14, 18-19), se găsesc frecvent și în alte tezaure, în forma celor simpli, uneori prevăzuți la bază cu una sau mai multe granule în piramidă, doar unul la Bălțați, dar și a celor ornamentați cu fir filigranat. Astfel, la Țifești, au fost zece butorni[48]; la Bălțata doi, cu baza dreaptă[49]; în tezaurul de la Onești se aflau 11 butoni din tipuri diferite[50]; la Musait erau 12 butoni, șase dintre ei realizați prin sudarea a două emisfere, sub bucla de prindere cu câte o perforare[51]; la Bălăbănești doi[52]; la Sihleanu - Sub muche erau cei mai mulți, 51, dintre ei 22 erau sferoidali întregi plus doi fragmentari[53].

De la biserica Sf. Nicolae, de la Bălinești, din mormântul pisarului domnesc Dragotă Tăutul, menționat în pisania bisericii, provin și 23 de nasturi globulari, apropați de cei de la Bălțați, dar mai mici, cu tortița de prindere lamelară, cu o nervură mediană, turnată o dată cu corpul nasturelui, alături de un inel sigilar turnat, copci de argint aurit și fragmente de veșminte datând din secolele XV-XVI, lucrați din argint aurit, în tehnica à cire perdue[54].

Butoni sferoidali s-au descoperit în mormintele necropolelor medievale, precum la Enisala, unde 28 au butoni, din 120 morminte[55] sau la Suceava, unde se afla și tipul prevăzut cu granule, la polul opus toartei[56]. În Bulgaria apar în necropola de la Loveci, plați și din tipul de la Schinetea[57]. Cerința mare de astfel de piese s-a acoperit prin confecționarea lor în ateliere locale. Să menționăm, doar, micul atelier sătesc pentru turnat bumbi și piese de podoabă de la Radovanu, punctul Pe Neguleasă, Călărași, care funcționa la sfârșitul secolului al XVII-lea[58].

21. Aplicele din tablă de argint, hexagonale, se află în tezaurul de la Sângerei, datat în secolul al XVI-lea. Ele aveau același decor precum al doilea exemplar de la Bălțați, compus din șapte cercuri concentrice filigranate, șase pe margine și unul în centru, între ele cu perforări pentru prinderea de un suport și cu o verigă înfășurată, cu fir de argint, de care s-a prins un pandantiv discoidal[59]. Un grup de 12 aplice heptagonale și hexagonale, de aur, în centru cu chaton-uri în care s-au montat rubine, considerate a fi fost lucrate într-un atelier transilvănean, în secolul al XV-lea, se află în Muzeul Mănăstirii Putna[60]. Aplice cu forme diferite s-au descoperit la Suceava, pe strada Mihai Viteazu, în necropola constituită în jurul bisericii armene Sfânta Treime, din secolul al XVII-lea sau la Probota[61].

Alte exemplare din tipul aplicelor emisferice s-au semnalat în tezaurele din republica Moldova, în tezaurul de la Musait, prevăzute pe margine cu două perforări de prindere și alta pentru suspendarea pandantivului. Cele cinci aplice de aici au pe marginea emisferei un fir torsionat, sub el, în patru-cinci puncte, piramide din patru granule[62]. Aplice emisferice, de forma celor de la Bălțați și de la Musait, care provin probabil dintr-o garnitură de podoabe, se află în tezaurul de la Bălăbănești, 26 de exemplare erau simple[63] iar 17 au fost ornate sub perforările de prindere cu cercuri torsionate, apoi cu granule dispuse distanțat și la bază, în jurul buclei, cu cilindrii spiralați și cu pandantive, păstrate pe 10 dintre ele. Și cele 15 pandantive foliforme de aici, proveneau, desigur, de la acest tip[64]. În total, la Bălăbănești erau cel puțin 43 de aplice  emisferice. Între ele una avea încă prins, în micile perforări marginale, un rest textil[65].

Aplicele hexagonale, din lotul de la Bălțați, au analogii și cu două aplice fragmentare din tezaurul de la Păun, jud. Botoșani. Ambele, cu forme poligonale, au pe față tot cercuri din fir torsionat și ornamentele la fel desprinse. Aveau în centru perforări pentru prins un chaton, păstrat doar la un exemplar și în interior o montură de aspect argilos, probabil aceasta a înlocuit piatra căzută[66].

Analogiile realizate pot data piesele din tezaurul descoperit la Bălțați, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Deși, aceste tipuri de obiecte de podoabă și accesorii vestimentare, vor continua să circule și în secolul al XVII-lea.

 

 

ABREVIERI

ActaMM                     = Acta Moldaviae Meridionalis. Muzeul județean "Ștefan cel Mare", Vaslui.

ArhMed                     = Arheologia Medievală, Brăila.

ArhSofia                    = Arheologija. Archeologièeskij Institut i Muzej, Sofia.

ArchÉrt                      = Archeológiai Értesitő, Budapest.

ArhMold                   = Arheologia Moldovei. Institutul de arheologie, Iași.        

BCMI                         = Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, București.

BMI                            = Buletinul Monumentelor Istorice, București.

BSNR                         = Buletinul Societății Numismatice Române, București.

CCDJ                          = Cultură și civilizație la Dunărea de Jos, Izvestia Institut.

Dacia                         = Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie, Bucarest, I-XII (1924-1947).

Dacia, NS                  = Dacia, Nouvelle Série, Revue d’archéologie et d’histoire anciene, Bucarest, (1957-).

Materiale                  = Materiale și cercetări arheologice, București.

MemAntiq                = Memoria Antiquitatis, Acta Musei Petrodavensis, Complexul Muzeal Județean Neamț, Piatra Neamț.

RevMuz                    = Revista Muzeelor, București.

TezChișinău             = Tezaure din muzeele orașului Chișinău. Secolele XVI-XVIII, coordonator Vorel M. Butnariu Chișinău

SCIV(A)                     = Studii și cercetări de istorie veche (și arheologie), Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", București.

Suceava                      = Suceava. Complexul Muzeal Bucovina, Suceava.

           

LISTA FIGURILOR

 

Fig. 1. Bălțați. Cercei de tâmplă cu veriga semicirculară, montura sferică, cu plăcuțe laterale 1-5;  fragment de cercel de tâmplă 6.

 

Fig. 2. Bălțați. Ace de voal 7-9; inel 10; pandantiv - amuletă 11; butoni globulari 12-20.

 

Fig. 3. Bălțați. Aplice hexagonale 21-22; aplice emisferice 23 – 40.

 

Fig. 4. Bălțați. Aplice emisferice 41-60.

 

Fig. 5. Bălțați. Aplice emisferice 61-79 și bucată de argint 80.

 

Ruxandra Alaiba

 


 

[1] Ruxandra Alaiba, Trésors monétaires, 4. Bălțați, comm. de Tătărani, dép. de Vaslui, p. 69-89, în Monnaies et parures du Musée Départemental "Ștefan cel Mare" de Vaslui, Corpus Nummorum Moldaviae - III, ouvrage collective éditée par V. M. Butnariu, Iași, 2007, p. 69 și urm., fig. 1-80.

[2] Pentru realizarea piramidelor cu latura din cinci granule, fie meșterii argintari cunoșteau lianturi foarte bune, fie acestea se produceau astfel, cum sugerează perfecta lor ordonare.

[3] V. Drăghiceanu, Săpăturile din Buda, Lapoș și Tisău-Buzău, în BCMI, fasc. 170, oct. - dec, 1931, p. 173, fig. 27; M. M. Popescu, Podoabe medievale în țările române, București, 1970, p 72, cat. 174, fig. 99.

[4] Ruxandra Alaiba, Tezaurul de la Schinetea, în ArhMed, IV, 2002, fig. 17/2, 4-7; 18/1-2; 5-6; 19/2; 20/2-3, 5-8; 21-26; Eadem, Trésors monétaires, 2. Schinetea, comm. de Dumești, dép. de Vaslui, în Monnaies et parures du Musée Départemental "Ștefan cel Mare" de Vaslui, Corpus Nummorum Moldaviae - III, ouvrage collective éditée par V. M. Butnariu, Iași, 2007, p. 15 și urm., fig. 1-147.

[5] V. Vătășianu, Istoria artei feudale în țările române. București, 1959, p. 877.

[6] Ibidem, p. 447.

[7] B. Kövér, Újabb leletek Hohenbergröl és Krunglból, în ArhÉrt, XVII, 3, 1897, p. 232.

[8] D. V. Rosetti, Tezaurul de podoabe medievale de la Olteni (Teleorman) și elntele lor bizantine, în BMI, XLI, 4, 1972, p. 10.

[9] Vera Paiul, Raisa Tabuica, V. M. Butnariu, 9 Musait, r. Vulcănești, în TezChișinău, p. 25-30, pl. XXV/1, XXVI/1, XXVII/1.

[10] Colierul s-a format din 13 plăcuțe, prinse între ele cu șarniere, de care s-au suspendat șapte pandantive foliforme mărginite de perle și ornamentate interior, precum plăcuțele amintite mai sus, cu motive aviforme, vegetale, geometrice ș.a. cf. T. Toтeв (Tiotiu Totev), Цeнтъp зa apxeoлoгичеcko paзkpuвaнe u uзyчaвaнe нa Плucka, Пpecлав u Maдapa, în ArhSofia, XXVII, 3, 1985, p. 8, fig. 8.

[11] V. Н. Лaзapeв (Viktor Nikitiè Lazarev), Исторuя buзaнтийckoй жuвoпucu, Moskva, 1986, II, nr. 60.

[12] M. M. Popescu, op. cit., p. 52, cat. 59, fig. 31.

[13] Ibidem, p. 45, cat. 17, de veriga în formă de semn de întrebare s-a prins un ax, de ale cărui capete răsucite s-au suspendat două piese, executate la fel precum exemplarele prevăzute cu trei perforări de la Bălțați. Cercelul s-a presupus a fi aparținut Mariei de Mangop, soția lui Ștefan cel Mare.

[14] Ruxandra Alaiba, op. cit., fig. 19;

[15] Adriana Moglan, în TezChișinău, p. 83-84, fig. 4.

[16] Paraschiva Victoria Batariuc, Doina Maria Creangă, Comori arheologice restaurate în Bucovina. Archeological treasures restored in Bucovina, Suceava, 2006, p. 56, fig. 105.

[17] M. M. Popescu, op. cit., p. 46, cat. 21.

[18] Ibidem, p. 47, fig. 14-16, cat. 26-27.

[19] V. Drăghiceanu, op. cit., p. 175, fig. 36.

[20] Eugenia Neamțu, Gr. Foit, Tezaurul de obiecte și monede feudale descoperit la Păun, comuna Mihălășeni (jud. Botoșani), în ArhMold, p. 362, fig. 1/6.

[21] E. Nicolae, V. M. Butnariu, Ana Niculiță, Vera Paiul, 12 Bălțata, r. Criuleni, în TezChișinău, p. 35, pl. XXX/8, 10.

[22] Vera Paiul, Raisa Tabuica, V. M. Butnariu, 9 Musait, r. Vulcănești, în TezChișinău, p. 25-30, pl. XXII/4-6.

[23] E. Nicolae, V. M. Butnariu, Ana Niculiță, Vera Paiul, 12 Bălțata, r. Criuleni, în TezChișinău, p. 34-35, pl. XXX/6, 9.

[24] E. Nicolae, Ana Boldureanu, V. M. Butnariu, Raisa Tabuica, Vera Paiul, 6 Onești, r. Hâncești, 1954, în TezChișinău, p. 21, pl. XIX/6-7.

[25] E. Nicolae, Ana Niculiță, Vera Paiul, V. M. Butnariu, 4 Brătușeni, r. Edineț, în TezChișinău, p. 18-19, pl. XVIII/1-5.

[26] Vera Paiul, Raisa Tabuica, V. M. Butnariu, 9 Musait, r. Vulcănești, în TezChișinău, p. 25-30, pl. XX/2; XXI-XXIX.

[27] Eugenia Neamțu, Le trésor d'objets de parure et de monnaies découvert à Sihleanu (comm. Scorțaru Nou, dép. de Brăila), în Dacia, NS, XXIV, 1980, p. 349, fig. 1/4-6; E. Nicolae, Adriana Moglan, Sihleanu, comm. de Scorțaru Nou, dép. de Brăila, Monnaies et parures du Musée d'histoire de Iași, 1998, p. 67, fig. I/1-5.

[28] V. Chirica, M. Tanasachi, Repertoriul arheologic al județului Iași, vol. I, p. 40, III.1.F; Adriana Moglan, Aroneanu, dép de Iași, în Monnaies et parures du Musée d'histoire de Iași, 1998, p. 81, 83, fig. 1/1-2.

[29] E. Nicolae, Ana Niculiță, Vera Paiul, V. M. Butnariu, Brătușeni, în TezChișinău, p. 18-19, pl. XVIII/1, 3-4.

[30] Ruxandra Alaiba, op. cit., p. 142-146, fig. 15/3-7; 16.

[31] M. M. Popescu, op. cit., p. 49, fig. 8, cat. 40, datat în secolul al XVIII-lea și cosiderat a fi fost lucrat într-un atelier local.

[32] M. Sturdza-Săucești, Heraldica, tratat tehnic, București, 1974, p. 100, vezi forma lobată a unei cruci.

[33] Ruxandra Alaiba, op. cit., p. 147, fig. 18.

[34] M. M. Popescu, op. cit., p. 51, cat. 48, fig. 26, lucrat într-un atelier local.

[35] Eugenia Neamțu, op. cit, fig. 1/10-11, 13-13, 18; E. Nicolae, Adriana Moglan, op. cit., 1998, p. 67, fig. III/1-2, 4-6.

[36] N. Constantinescu, Al. Marinescu, În problema satelor medievale de la Vedea și Teleorman: descoperirile arheologice de la Gurueni și Orbeasca de Jos (r. Alexandria), în RevMuz, 1, III, 1966, p. 73, fig. 3/12-13.

[37] Eugenia Neamțu, Gr. Foit, op. cit., p. 360, fig. 1/8-10.

[38] Gh. Mănucu-Adameșteanu, Necropola medievală de la Enisala [jud. Tulcea]. Raport preliminar asupra campaniei din anul 1978, dans Materiale, Oradea, l979, p. 381-382, fig. 1/3-4; 2/1.

[39] V. M. Butnariu, Ana Niculiță, 37, Hâjdieni, r. Glodeni, în TezChișinău, p. 59, pl. XXXII/4.

[40] E. Nicolae, Ana Boldureanu, V. M. Butnariu, Raisa Tabuica, Vera Paiul, Onești, r. Hâncești, în TezChișinău, p. 21-23, pl. XIX/3.

[41] M. M. Popescu, op. cit., p. 26; Gh. Ștefan, I. Barnea, Dinogetia, I, p. 284-286, fig. 170/1-3; 7-14, 16.

[42] D. Gh. Teodor, Tezaurul feudal timpuriu de obiecte de podoabă descoperit la Voinești-Iași, în ArhMold, I, 1961, p. 252-253, fig. 5/3 și fig. 6; idem, Rannefeudal'nyi klad ukrašenii naideny v Voinești-Iassy, în Dacia, N.S., V, 1961, p. 511, fig. 5/3, 6.

[43] M. M. Popescu, op. cit., p. 64, fig. 50, cat. 131, inelul a fost adus temporar din muzeul Mogoșoaia, în Muzeul de artă și a fost lucrat într-un atelier local, în secolele XVII-XVIII.

[44] Viorica Enăchiuc, Relațiile comerciale ale Moldovei în secolele XVI - XVII ilustrate în tezaaurul monetar descoperit la Cordăreni, județul Botoșani, în ActaMM, XII-XIV, 1990-1992, p. 93, fig. 1/2-3; din cele 594 de monede, 544 sunt poloneze, 8 ale Imperiului german, 17 ungurești, 11 prusiene, 1 belgiană și 13 nu au fost determinate; 591 monede sunt de argint, 1 de aur și 2 de aramă.

[45] S. S. Riabtseva, The Kiev Russian kolts. Their analogs and prototypes, în SAA, VI, 1999, p. 131; T, И. Makapoвa (T. I. Makarova), Peregorodèatye emali Drevnej Rusi, Moskva, 1975, nr. 62-63.

[46] V. Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, 1995, p. 604.

[47] Ibidem, p. 29, 604; J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dicționar de simboluri, 1994, 1, p. 94,

[48] C. Moisil, Monete și podoabe de la sfârșitul veacului al XV-lea (Tezaurul de la Țifești, jud. Putna), în BSNR, XIII, 27, ian-martie, 1916, p. 6, opt butoni mici și doi mari, sferici, la bază cu o piramidă din patru granule.

[49] E. Nicolae, V. M. Butnariu, Ana Niculiță, Vera Paiul, 12 Bălțata, r. Criuleni, în TezChișinău, p. 35, pl. XXX/1-5, 7.

[50] E. Nicolae, Ana Boldureanu, V. M. Butnariu, Raisa Tabuica, Vera Paiul, Onești, r. Hâncești, în TezChișinău, p. 21, pl. XIX/1-2, 4, 9-16.

[51] Vera Paiul, Raisa Tabuica, V. M. Butnariu, în TezChișinău, p. 27, pl. XXIII/3-8.

[52] V. M. Butnariu, Raisa Tabuica, 15 Bălăbănești, r. Criuleni, în TezChișinău, p. 40, fig. XXXI/11, 36.

[53] Eugenia Neamțu, op. cit., fig. 6.

[54] Voica Maria Pușcașu, Rezultatele cercetărilor arheologice efectuate la biserica Sfântul Nicolae din Bălinești, în RMI, 2005, 1-2, p. 5-34; Paraschiva Victoria Batariuc, Doina Maria Creangă, op. cit., p. 81, fig. 173.

[55] Gh. Mănucu-Adameșteanu, Necropola medievală de la Enisala, jud. Tulcea, în Materiale, Oradea, l980, p. 624, fig. 3/1-5, necropola aparține secolelor XV-XVI.

[56] B. Mitrea, I. Nestor et alii, op. cit., p. 360, fig. 24; Șantierul Suceava-Cetatea Neamț, în SCIV, 6, 1955, 3-4, p. 766 și fig. 12/2; M. D. Matei, Șt. Olteanu, Date noi cu privire la dezvoltarea meșteșugurilor în Suceava feudală, în SCIV, 12, 1961, 1, p. 121-122, fig. 1.

[57] Sonia Georgieva, Raina Peševa, Cpeдновekoвeн бългapcku нekpoпoл kpaй гp. Ловеч u нakuтитe, нaмepeнu в негo, în Izvestia Institut, XX, 1955, p. 556, fig. 43,1-2; Ruxandra Alaiba, op. cit., p. 138, fig. 10/7-10.

[58] Maria Comșa, Tipare pentru turnat bumbi și piese de podoabe din epoca feudalismului dezvoltat descoperite la Radovanu, în CCDJ, II, Călărași, 1986, p. 227-232, fig. 1-4.

[59] V. M. Butnariu, Ana Niculiță, Sângerei, r. Sângerei, în TezChișinău, p. 38-39, fig. XVIII/7-8.

[60] M. M. Popescu, op. cit., p. 70, cat. 156, fig. 70.

[61] Gri. Foit, Consemnări cu privire la unele descoperiri arheologice din orașul Suceava, în Suceava, XIII-XIV, 1986-1987, p. 46.

[62] Vera Paiul, Raisa Tabuica, V. M. Butnariu, în TezChișinău, p. 27, pl. XXV/4-9.

[63] V. M. Butnariu, Raisa Tabuica, 15 Bălăbănești, r. Criuleni, Republica Moldova, în TezChișinău, p. 40.

[64] Ibidem, p. 40.

[65] Ibidem, p. 40-41, fig. XXXI.

[66] Eugenia Neamțu, Gr. Foit, op. cit., p. 362, fig. 1/1-2.