Cahlele cu blazonul regal al regelui Matia I Convin

 

 


 

 

 

 

Într-un context stratigrafic ce urmează a fi precizat, o săpătură de salvare din centrul orașului Cluj-Napoca a scos la lumină două cahle întregi. Au avut câte o placă aproape pătrată, mărginită de o ramă amplă, modelată în forma unei oale cu gura circulară. Au foarte puține urme de folosire.

Cel mai important este decorul plăcii acestor cahle. Într-un chenar simplu, ușor înălțat, a fost instalat un scut de turnir. Identitatea sa este dată de colțul din stânga sus, decupat semicircular, pentru a sprijini lancea de cavalerie.

Decorul central al scutului „antic” este cel al regatului maghiar (despicat cu câmpuri având crucea dublă și fasciile). Peste scut este o coroană din care se distinge clar o pasăre cu un obiect circular în cioc. Această reprezentare lasă fără nici cel mai mic dubiu loc la interpretarea potrivit căreia este vorba despre principalul însemn al familiei nobiliare și regale a Hunedorenilor (corbul cu inel). Cele mai frecvente reprezentări, până acum cunoscute, aparțin tipului în care decorația de bază este suprapusă de un alt mic scut central, pe care, de obicei, apare corbul cu inel. După cum se observă, aici s-a optat pentru scoaterea lui din scutul mare și adăugarea lui pe post de cimier.

Insolită este folosirea leilor. Toate însemnele regale contemporane, până acum cunoscute, au avut ca tenanți unul sau doi îngeri. Leii au intrat în stema familiei Hunedorenilor după acordarea diplomei din 1453. Acolo, un singur leu rampant oferă coroana cu labele din față. Dar, pe cahla clujeană ei au devenit elemente exterioare, la rândul lor purtătoare de coroane, cu atitudini absolut insolite. Sunt rampanți și afrontați, iar trei labe ridicate sunt implicate în susțineri, jos, a coroanei de pe scutul de stat, sus, a unei coroane suplimentare, într-o manieră ce mai amintește de înzestrarea heraldică de la mijlocul veacului al XV-lea. Maniera de reprezentare generală amintește mai curând despre inspirații germane. Pe mormântul împăratului Frederic al III-lea († 1493), sunt figurați și lei foarte asemănători celor de la Cluj.

În sfârșit, șirul de triunghiuri din partea superioară a scutului nu deține decât un rost pur decorativ.

Cele două piese au aparținut unei lucrări de foarte bună calitate. Gravorul a executat un modelaj nou și de certă calitate. Așa cum se întâmpla de obicei, smalțul a estompat, mai apoi, unele dintre detalii. Dar și acesta din urmă nu a fost inferior, verdele său este viu și strălucitor. Datorită insolitului, nimic nu ne poate împiedica să bănuim că ar fi fost vorba despre meșteri ai orașului Cluj.

Importantă este însă maniera lor de regăsire. Ele au fost întregi, fără contextul obișnuit al unei sobe complete, desființate. Explicațiile ar putea fi următoarele: fie nu au apucat niciodată să se monteze, fie au fost scoase, doar ele, din corpul unei sobe, imediat după moartea regelui Matia, întâmplată în anul 1490. Dacă se acceptă prima dintre variante, atunci se poate avea în vedere și posibilitatea unor produse comerciale, a căror utilitate a dispărut brusc după schimbarea dinastiei. În cel de-al doilea scenariu, trebuie să avem în vedere o sobă somptuoasă, dintr-o clădire importantă a Clujului medieval. După anul menționat, 1490, ambele situații făceau prezența și afișarea cahlelor indezirabilă, chiar cu nuanțe de lezmajestate. Dinastia se schimbase, pe tronul Ungariei ajunseseră Jagellonii, în timp ce bastardul lui Matia, Ioan Corvin, era încă privit cu suspiciune, ca un potențial candidat la tron. Aceiași conjunctură oferă din plin datarea celor două cahle: anterior anului 1490.

Probabil că este vorba despre una dintre cele mai importante descoperiri privitoare la istoria orașului medieval târziu, din ultimii ani.

 

Dr. Adrian Andrei Rusu,

Dr. Alexandru Diaconescu