Ia brăţare dacice, neamule!

 

 

 


 

 

 

15 brăţări dacice! O brăţară dacică, încă trei brăţări dacice…

            Presa vuieşte, politicienii dau interviuri, experţii se pronunţă înţelept, pro sau contra, site-urile patrioţilor daci tresaltă!

            Aproape fizic de dureros, realitatea nu se lasă văzută:

            În România se fură pe rupte patrimoniu arheologic;

            Instituţiile statului sunt incapabile să stăvilească fenomenul;

            Contribuabilul troglodit plăteşte, fără clipire şi chestionare, recuperarea brăţărilor furate. Adică îşi plăteşte propriile bunuri;

            Ministerul Culturii prezintă scurgerea de bani publici drept un triumf.

           

Bagatela de sumă aruncată pe geam (sute de mii de euroi) este votată instantaneu de politicieni, fără ca adevăratele monumente naţionale (Suceava, Curtea de Argeş, Densuş, Streisângeorgiu etc.), care au norocul să fie prinse în rădăcini de fundaţii, să aibă parte de sume măcar pe jumătate asemănătoare. Nici celălalt patrimoniu, european (cam la fel de valoros cât cel dacic), nu are vreo purtare deosebită de grijă. Şi nici nu înghite atât de spectaculos şi de nesimţit banii noştri!

           

            După ce braţele naţiunii se vor reumple de brăţări de aur, ce campanie de deturnare a atenţiei se va inventa?

 

Gelu Munteanu