Arheologie „liberală”

Cazul concret de la Brăila1




1. Persoana juridică, care transmite plângerea:

S.C. ROBOWEB S.R.L. Brăila, str. Costache Negruzzi nr.105, municipiul Brăila, cod poștal 810404. CUI: 17327660, J09/255/2005.


2. Persoanele fizice și juridice care constituie obiectul plângerii:

Mircea Victor Angelescu, director la Direcția Generală Patrimoniu Cultural Național, tel. mobil: 0722/870785; tel. fix: 021/224.44.21 (nr. de la Direcția Generală Patrimoniu Cultural Național), emal: mircea.angelescu@cultura.ro (pe care degeaba i se scrie ca nu răspunde).

Muzeul Brăilei,  web http://www.muzeulbrailei.ro. Adresa: Piața Traian, nr.3 Brăila, cod poștal 810153. Telefon: 0339/401002 ; Fax: 0339/401003   email: sediu@muzeulbrailei.ro

3. Natura serviciilor afectate: "Cercetare arheologică preventivă" executată de un arheolog (specialist sau expert) atestat de Ministerul. Culturii, cu drept de semnătură și ștampilă, care se va finaliza cu un "Raport de cercetare arheologică preventivă" pentru care se încheie un contract de prestări servicii, și se plătește o sumă de bani convenită.

Reclamația propriu-zisă:


            Întrucât firma noastră funcționează într-o parte a unui imobil în proprietatea părinților mei, și întrucât noi locuim împreună cu ei,  societatea noastră, ROBOWEB S.R.L. a achiziționat în 2006 un teren în orașul Brăila, în vederea construirii unui imobil care am fi dorit să fie sediul firmei noastre (asociați suntem eu și soția), și în care ne-am fi putut extinde activitatea substanțial.

În vara anului 2006, am început demersurile pentru construcția acestui imobil, și am  solicitat un certificat de urbanism (nr. 1669/19.07.2006 anexat la această reclamație), în care se menționează necesitatea unui aviz de la Direcția Județeană pentru Cultură Culte si Patrimoniu Cultural Național Brăila.

Am depus documentația necesară obținerii acestui aviz, și în final am primit un răspuns scris (nr. 149 din 19 ianuarie 2007) în care ni s-a  spus că trebuie mai întâi făcută "Descărcarea de sarcină arheologică" și o listă cu documentația necesară descărcării. Mai departe se spune: "În vederea desfășurării corespunzătoare a activității arheologice de bază precum și a întocmirii adecvate a documentelor sus menționate, este necesar să contactați un specialist/expert atestat în domeniu, înscris în Registrul arheologilor din România, document ce poate fi consultat în forma listei publicate pe site-ul: www.cimec.ro"
Dacă doriți să consultați acest registru, link-ul direct este:  http://arh.cimec.ro/RegistruArheologi.aspx. Cum e și normal, am căutat arheologi din Brăila, am scos la imprimantă lista cu arheologii din Brăila înscriși în acest registru și m-am dus la Muzeul Brăilei unde întrebând la intrare de persoanele de pe lista mea (cu arheologii din Brăila), a venit dl. Pandrea Stănică, care era pe listă, și care de la bun început mi-a spus că pot alege orice arheolog, și cum eu nu știam nimic din problemele din domeniu, am zis ok, facem cu dvs. Mi-a prezentat lista actelor necesare, iar în prima jumătate a lunii februarie (12 feb.), i-am dus actele solicitate, și am completat o cerere tip către muzeu.  M-a întrebat apoi pe ce suprafață dorim să facem cercetarea arheologică (în vederea descărcării de sarcină arheologică), și ne-a sugerat să facem pe toată suprafața terenului (și nu doar pe zona unde urma să se construiască) întrucât ar fi simplu de făcut, și că odată făcută pe toată suprafața, nu am mai fi avut nevoie în viitor de aceste formalități dacă am dori să mai construim sau demola ceva, și că descărcarea odată obținută e ceva care ar crește valoarea terenului în ipoteza vinderii lui (un teren aflat în sit arheologic sau zonă de protecție a unui sit arheologic este dezavantajat de acest fapt).

Am fost de acord cu cercetarea arheologică pe tot terenul întrucât nefiind informat de ce presupune aceasta, eu chiar am crezut că e ceva simplu, cum mi s-a dat de înțeles.
            Apoi am fost cu dl. Pandrea Stănică să fotografieze terenul ce urma a fi cercetat arheologic, iar pe drum mi-a spus că bine am făcut că am apelat la arheologi de la Muzeul Brăilei pentru că în final tot la dânșii ajungeam (mult mai târziu am aflat și de ce a spus acest lucru).

Tot atunci am aflat că pentru a face cercetări arheologice prin săpături (cum ne ceruse DJCCPCN Brăila) dânsul trebuie să obțină mai întâi o autorizație de cercetare arheologică preventivă de la Ministerul Culturii, mai precis, Direcția Generală Patrimoniu Cultural Național, urmând să ne anunțe când obține această autorizație ca să începem săpăturile. M-a mai informat că trebuie să aduc oameni necalificați care să sape propriu-zis, și mi-a făcut o estimare aproximativă a prețului cu care am fost de acord.

Văzând că timpul trece și nu ne sună, l-am sunat pe dânsul și ne-a spus că nu a venit autorizația de săpături, și să stăm liniștiți că vom fi sunați, că și dânșii au interesul să începem lucrările cât mai repede (probabil pentru că noi trebuie să plătim acest serviciu de cercetare arheologică). L-am întrebat care este termenul legal de primire a autorizației de săpături și mi-a spus că 30 zile.

Neliniștit că nu mai primeam telefon de la muzeu, am sunat eu de mai multe ori, și nu reușeam să dau de dânsul. Asta m-a făcut să am suspiciuni că vrea să mă evite, mai ales că după ce mi se dădea legătura cu dânsul, se întrerupea legătura telefonică. În final am reușit să vorbesc cu dânsul, care mi-a spus că autorizația a venit, dar că dânsul are acum alte lucrări, și să stăm la rând. I-am solicitat atunci un contract cum de altfel cere și legea, iar dânsul a refuzat dar să mai încerc după Paște, și nici atunci nu putea să-mi garanteze că vom începe lucrările.

Întrucât dânsul era foarte solicitat (cel puțin din spusele sale), și cum nu ne garantase nici o zi în care să putem începe săpăturile, am decis să căutăm un alt arheolog care să fie liber. Am sunat la Galați, unde nu am găsit cu cine să vorbim, apoi la Focșani, unde o doamnă mi-a spus că mai are două cercetări arheologice de făcut, și că dânsa nu vrea să se bage pe teritoriul Muzeului Brăila, iar eu m-am mirat, iar dânsa a spus ca nu se obișnuiește și că e o lege nescrisă, și doar cu acordul celor de la Brăila ar putea să ne ajute pentru cercetarea arheologică. Întrucât dânsa mai avea în derulare alte cercetări arheologice, am renunțat la Focșani. Am sunat apoi la Buzău, unde am întrebat de dl. Eugen Marius Constantinescu, deoarece era primul în lista din Registrul Arheologilor din Buzău.  Am luat legătura telefonică cu dânsul, și ne-a asigurat că e disponibil, nu are alte lucrări, i-am spus că cei de la Brăila ne tot amână, și dau dovadă de neseriozitate, și l-am întrebat dacă ar putea să apară probleme daca există deja o autorizație de săpături arheologice pentru terenul nostru,  iar dânsul ne-a asigurat că nu ar trebui să existe nici o problemă și că o să obțină și dânsul o autorizație de săpătură. Pe 26 martie 2007 i-am dus personal actele solicitate la Buzău.

Între timp la Brăila, domnul Pandrea Stănică ne-a înmânat în sfârșit un contract (dânsul refuzase de multe ori să încheie un contract cu noi). Citindu-l, am avut suspiciuni legate ori de competența juridica a celui care a redactat contractul, ori de reaua voință prin faptul că erau multe neclarități, și se făcea referiri în contract la legi care au fost modificate între timp și nu specificau acest lucru, și culmea se făcea referire la legea contractelor  3/1998 care de fapt se referă la cu totul altceva decât la contracte și anume se referă la "Aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internațională în domeniul proprietății industriale"! Puteți citi contractul propus spre semnare de muzeu, anexat la această reclamație. Spre comparație am găsit și contractul tip pe care arheologilor li se sugerează să-l folosească și care poate fi găsit la: http://www.cimec.ro/Arheologie/arh-standarde/23ANEXA17.pdf și l-am anexat și la acest memoriu. Oricum în contractul propus de Muzeul Brăila, nu există nimic legat de ce se întâmplă dacă dânșii nu respectă termenele convenite, și în plus contractul trebuia (conform mult amintitelor standarde și proceduri arheologice) să conțină și o hartă cu săpăturile ce urmau a fi efectuate pe teren. De asemenea nu era nici o modalitate prin care noi puteam să renunțăm la contract.

De asemenea în presa locală am citit diverse articole pe tema aceasta. Mai precis detalii despre construcția unui supermarket PLUS la Brăila. Am contactat persoana responsabilă din partea magazinului PLUS și ne-a spus că au fost întârziați foarte mult din cauza cercetărilor arheologice și că au mai construit în toată tara, dar ca la Brăila n-au întâlnit nicăieri atâtea piedici. Le-au săpat 3000 de metri pătrați, nu erau nici în sit nici în zonă de protecție a sit-ului arheologic, dar dl. Cândea (dir. Muz. Brăila) a avut grijă să-i includă la zonă cu potențial arheologic reperat, și automat să necesite descărcare arheologică. Cum spuneam le-au săpat 3000 de m2 foarte adânc de nu se vedea omul, și în plus în final  au declarat că "nu s-au găsit vestigii sau obiecte de importanță arheologică". De asemenea primăria este în conflict direct cu muzeul deoarece, arheologii depășesc termenele stabilite în mod nejustificat, și pot afecta construcția unor locuințe ANL, și reabilitarea centrului istoric. Iar domnul Cândea Ionel (directorul muzeului din Brăila) a spus textual într-un interviu că dl. primar nu știe că "în arheologie se sapă cu șpaclul și cu acul", în timp ce prin alte părți a săpat cu excavatorul nu cu șpaclul și cu acul cum spunea dânsul că se sapă în arheologie. De asemenea a mai spus că descărcarea arheologica este "o sursă excepțională de venit pentru Muzeul din Brăila". Deci dânsul urmărește mai mult interesele materiale și nu cele științifice.

Plus că umblă vorbe că dânșii primesc șpagă. Nu dai șpagă, îți extinde săpăturile și ca suprafață și ca adâncime și-ți sapă cu acul și cu șpaclul. Dai șpagă, se rezolvă rapid și fără prea multe săpături. Uitându-ne și noi la fișele tehnice de pe www.cimec.ro la alte săpături efectuate în Brăila, am observat că la unii le-au săpat doar pe șanțurile de fundație (60 cm adâncime), iar la alții le-a făcut cratere chiar și de 3 m adâncime, de puteau oamenii să-și facă buncăr nu alta!

V-am prezentat aceste fapte ca să înțelegeți de ce noi nu dorim deloc să colaborăm în vreun fel cu Muzeul din Brăila. Iar contractul propus,  ne-a făcut să renunțăm complet la colaborarea cu Muzeul Brăilei, întrucât ne-a convins că dânșii pe lângă faptul că sunt neserioși (și au o proastă reputație prin oraș), vor să ne și înșele prin clauze favorabile doar dânșilor.

Între timp, consultând o doamnă avocat, aceasta ne-a spus că dacă am fi fost persoane fizice, puteam merge direct la OPC, iar dânșii cu siguranță ar fi amendat Muzeul din Brăila pentru contractul abuziv.

Și odată cu renunțarea la colaborarea cu Muzeul Brăilei au început problemele legate de încălcarea legii concurenței. Mai precis:

Deși dl. Eugen Marius Constantinescu din Buzău a depus cererea de obținere a autorizației de săpături arheologice la minister pe 3 aprilie 2007 (are dovezi în acest sens), răspunsul  tot nu venea. A trecut și termenul legal de 30 de zile în care ministerul trebuia să trimită un răspuns favorabil/nefavorabil cererii dânsului, și am început să avem bănuieli. Am sunat și noi la minister în calitate de beneficiari indirecți ai acelei autorizații. Ni se spunea ba că e la registratură, ba că e deja trimisă, ba că trebuie să vină probabil e pe drum, etc.

  În cele din urmă am aflat adevărul: Autorizația de săpătură trebuie semnată de dl. Mircea Angelescu, iar dânsul refuză acest lucru. Contactându-l telefonic, ne-a spus că dl. arheolog Eugen Marius Constantinescu din Buzău, trebuie să încheie un protocol cu Muzeul din Brăila, întrucât acesta este suveran pe teritoriul său, inclusiv terenul nostru.  Întrucât noi nu am găsit nicăieri în lege obligativitatea încheierii acestui protocol, ci doar se recomandă acest lucru, i-am solicitat detalii despre legea care ar cere acest lucru. Dânsul crezând că ne dă gata, ne-a spus: Legea 258 pe 2006 articolul. 4 aliniat.3. În câteva secunde soția a intrat pe legislație.just.ro și a găsit acel articol și aliniat din care nu reieșea obligativitatea încheierii unui protocol între arheologul din Buzău și Muzeul Brăilei pentru că avea deja încheiat un protocol cu Muzeul din Buzău care era de fapt și instituția organizatoare a săpăturilor, trecută și în cererea de autorizare.  Imediat i-am spus că ce invocă nu obligă la acest protocol, iar dânsul a rămas puțin surprins, și apoi încurcat a afirmat că de fapt legea muzeelor ar cere acest lucru (311/2003). I-am promis că o să citim și legea muzeelor, și l-am întrebat de ce nu a trimis răspunsul negativ oficial, scris, și motivat pe baza legii. Dânsul a spus că: "Crede că a fost trimis".  Consultând legea muzeelor nu am găsit nimic care să oblige un arheolog să încheie un protocol cu muzeul local.

Mai sus făceam referire la: "Standarde și proceduri arheologice" instituite prin Ordinul ministrului culturii nr. 2392 din 06.09.2004  http://www.cimec.ro/Arheologie/standarde2.htm, care nu sunt publicate în Monitorul Oficial deci nu pot avea efecte juridice, la fel ca și regulamentul de organizare a săpăturilor arheologice.

În sfârșit am cedat forțați de împrejurări (săturându-ne de așteptare), chiar dacă legea nu obligă, dl. Eugen Marius Constantinescu a spus că o să încerce să încheie un protocol cu Muzeul din Brăila.

Zilele trecute am luat legătura cu arheologul din Buzău, și ne-a spus ca Muzeul Brăilei REFUZĂ să încheie orice protocol cu dânsul, și că să facem cercetarea arheologică doar cu arheologi de la Muzeul Brăilei.

Între timp noi am fost de câte ori în audiență la doamna Ana Hărăpescu (directoare la DJCCPCN Brăila), și ne-a spus cã DJCCPCN Brăila nu ne-a trimis la Muzeul Brăila, ci ne-a dat libertatea să alegem orice arheolog înscris în Registrul Arheologilor din România, iar dacă ar fi făcut altfel ar fi încălcat legea concurenței între arheologi, însemnând că îi favorizează pe unii (cei din Brăila) în detrimentul celorlalți. De asemenea ne-a confirmat că nu există nici o lege care să permită Muzeului din Brăila să fie suveran pe sit-ul arheologic din Brăila, noi crezând că poate nu știm toate legile care reglementează acest domeniu.

Ca să recapitulez, problema de concurență este următoarea:

1.Muzeul Brăilei îmi propune un contract pe care eu îl consider abuziv și neclar și nu doresc să-l semnez, și până la urmă un contract este voința părților, și nu poate fi obligată vreo parte să-l semneze.

2. Conform legii și notificării de la DJCCPCN Brăila, am dreptul să apelez la orice arheolog expert sau specialist din Registrul Arheologilor (are și stampilă de arheolog cum au și doctorii, avocații, notarii, etc.).

3. Acesta depune cerere de autorizare a săpăturilor la Ministerul Culturii.

4. Această autorizare (sau măcar un răspuns fie el și negativ) de două luni și jumătate nu vine, întrucât telefonic (și nu oficial) dl. Mircea Angelescu  condiționează eliberarea autorizației de săpături de încheierea unui protocol între arheologul din Buzău și Muzeul din Brăila.

5. Muzeul din Brăila refuză să încheie orice protocol cu arheologul ales de noi (dl. Eugen Marius Constatinescu).

6. În aceste condiții arheologul din Buzău (dl. Eugen Marius Constantinescu) nu poate face săpături arheologice pentru a ne face "raport de cercetare arheologică", automat nu putem obține certificatul de descărcare arheologică, care ne-ar fi permis obținerea avizului de la DJCCPCN Brăila necesar obținerii autorizației de construcție, cu alte cuvinte nu putem construi sediul firmei noastre, adică afacerea noastră este blocată în a se dezvolta din cauza acestor abuzuri făcute de dl. Mircea Victor Angelescu.

7. Și situația aceasta este la nivelul întregii țări. Dovada că se cere acest protocol este chiar pe site-ul Min. Culturii la:  http://www.cultura.ro/Documents.aspx?ID=136 unde scrie:

"2. Documente necesare pentru obținerea autorizației de cercetare arheologică preventivă cerere tip SA-CP3, conform OMCC 2483bis/2006:

·                     protocol de colaborare între instituția care efectuează cercetarea arheologică și instituția pe al cărei teritoriu de competență se află situl arheologic;

·                     proiect de cercetare care va fi supus aprobării Comisiei Naționale de Arheologie, în cazul în care suprafața afectată de proiect este mai mare de 1 ha."

Oricum am atașat la reclamație și pagina de pe site-ul (web) al Min. Culturii scoasă la imprimantă. Cererea este conform unui OMCC (2483bis/2006) (care nici măcar nu e publicat în Monitorul Oficial deci nu poate avea efecte juridice) dar protocolul de colaborare conform cărei legi este solicitat? Noi am căutat și în legea muzeelor, și în legea 258/2006 invocată de dl. Mircea Angelescu, și nu există nimic care să spună că un muzeu are suveranitate pe teritoriul său de competență, mai ales că terenul e privat.  În plus, proiectul de cercetare este cerut de lege pentru orice suprafață cercetată și nu doar pentru suprafețe mai mari de 1 ha cum apare pe site-ul de internet al Min. Culturii!

Eu acum sunt pus în situația de a mă întoarce forțat la Muzeul din Brăila, și să accept forțat condițiile abuzive contractuale ale dânșilor, în caz contrar nu voi putea face descărcare arheologică niciodată, pentru că chiar dacă aș alege alt arheolog, Muzeul din Brăila refuză orice protocol cu alți arheologi. și până la urmă eu solicit un serviciu pe care îl poate presta orice arheolog din Registrul Arheologilor. Eu plătesc, e terenul nostru, am dreptul să aleg cine-mi prestează acest serviciu, dar constat că sunt condiționat de încheierea unui protocol pe care nici o lege nu-l cere și chiar dacă l-ar cere, acest fapt ar fi (credem noi) în contradicție cu legea concurenței, pentru că arheologii sunt în competiție directă, și nu poate fi condiționat un arheolog de acceptul altui arheolog ca să-și facă meseria.  Că atât dl. Ionel Cândea director la muzeul din Brăila, cât și Valeriu Sârbu, director adjunct, sau Pandrea Stănică, șef secție arheologie, sunt în competiție cu dl. Eugen Marius Constantinescu de la Buzău. Și chiar muzeele între ele fie pentru prestări de servicii ca "cercetarea arheologică" sau pentru numărul și importanța obiectelor aflate în patrimoniul lor. Funcție de numărul și importanța acestor obiecte ele sunt clasificate în muzee de importanță națională, regională, județeană sau locală. În plus orice muzeu este autorizat și poate să păstreze, obiecte arheologice din toată țara.

În final constat că muzeele locale, în toată țara, au monopol pe teritoriul lor cu toate că legea nu le dă acest drept.

Și chiar dacă aș alege un arheolog de la Muzeul Național de Istorie al României, tot aș fi condiționat ca Muzeul Național de Istorie al României să încheie un protocol cu Muzeul Brăilei care poate să și refuze încheierea vreunui protocol indiferent de ce prevede acesta! Acest lucru ni l-a spus și dl. Paul Damian, director adjunct la Muzeul Național de Istorie al României.

Întrucât suntem într-un cerc vicios, iar noi nu dorim să plătim muzeului din Brăila, direct sau indirect, ne-am gândit la o acțiune în instanță. Am fost la o doamnă avocat, care ne-a sugerat pentru început (până studiază și dânsa legile legate de arheologie adică 182/2000 și 258/2006, inclusiv legea muzeelor 311/2003) să apelăm la legea aprobării tacite întrucât nu s-a primit răspuns în 30 de zile de la data solicitării (e vorba de cererea de aprobare a săpăturilor arheologice depusă de dl. Eugen Marius Constantinescu). Problema este că în legea aprobării tacite scrie că doar solicitantul cererii poate să facă demersurile în instanță să solicite aprobarea tacită, adică arheologul din Buzău. Numai că dânsul ne-a spus că nu dorește sã meargă în instanță, probabil ne gândim noi, că se teme de domnul Mircea Victor Angelescu care face legea (la propriu și figurat) și o interpretează cum vrea dânsul. (există și precedente cum ar fi destituirea domnului Ioan Piso de la conducerea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei la care a pus umărul și Ionel Cândea directorul muzeului Brăila prieten cu Mircea Angelescu).  În plus căutând pe internet despre dl. Mircea Victor Angelescu, am găsit că are o proastă reputație atât științifică, cât și în ceea ce privește relațiile cu acei oameni care nu-l ajută să-si atingă interesele și să-și păstreze poziția dictatorială (a plagiat diverse lucrări, a fost exmatriculat de foarte multe ori de la doctorat, și s-a răzbunat pe Ioan Piso care nu a fost de acord cu proiectul Roșia Montana, declarația de avere a dânsului nu mai este actualizată din 2005, și că indirect ar avea interese personale materiale, în proiectul Roșia Montană).

Noi ce să facem? Am încercat să contactăm Asociația Arheologilor din România, ARA (www.arheologie.ro), și nu au dorit să se implice, că dânșii nu se ocupă cu descărcări, ci doar cu popularizarea arheologiei, probleme științifice etc.

Am încercat apoi la Muzeul Național al României în speranța că acest muzeu are toată țara ca teritoriu de competență, și am vorbit cu dl. Paul Damian, care ne-a spus că într-adevăr trebuie acest protocol, pe care, cum v-am spus, Muzeul Brăilei refuză să-l semneze ca să fim obligați să ne întoarcem la ei, adică ori să facem cu ei în condițiile lor, ori nu facem cu nimeni cercetarea arheologică. În plus dl. Paul Damian care are funcție de conducere la Muzeul Național al României, ne-a spus că oricum dl. Ionel Cândea (directorul Muzeului Brăila) trebuie să-și pună semnătura ca referent științific pe raportul de cercetare arheologică, chiar dacă este făcut de alt arheolog. Cu alte cuvinte ne-a lăsat să înțelegem că oricum suntem la mâna Muzeului Brăilei.

V-am scris dvs. pentru că nu știm încotro să o mai luăm. În instanță nu poate merge decât dl. Eugen Marius Constantinescu, întrucât dânsului nu i se dă nici un răspuns oficial la cererea de săpături, iar dânsul probabil se teme pentru cariera dânsului, având în vedere că Mircea Angelescu de la Min. Culturii poate să-i retragă atestatul de arheolog (găsește dânsul motive), sau îi trimite controale la Direcția de Cultură Buzău.

Orice alt arheolog nu dorește să implice pentru că i se cere acest protocol cu Muzeul din Brăila, protocol pe care Muzeul din Brăila refuză să-l semneze ca să ne forțeze să ajungem tot la ei, în condițiile lor.

Din moment ce cei de la Muzeul din Brăila pot refuza orice protocol, indiferent de condiții, noi de ce am fi obligați să avem vreo legătură cu Muzeul din Brăila care să ne impună condițiile lor? Acesta nu este monopol teritorial? Și chiar dacă ar fi vreo lege care să ceară acest protocol, legea concurenței nu este mai tare decât alte legi sau ordine de miniștrii? Din câte știu, libera concurență pe piața serviciilor și a comerțului este cerută de UE și la o adică vom merge și la UE dacă nu se rezolvă problema în țară. De ce un arheolog din alt județ, nu-și poate profesa meseria pentru care are atestat, decât condiționat de o aprobare (protocol) de la concurența din alt județ?  Structura este asemănătoare cu împărțirea cartierelor între interlopi, și nu poți tu să te bagi (să-i concurezi) pe teritoriul lor decât cu accept de la ei.

Sper să puteți rezolva situația, că e generalizată la nivelul întregii țări.

Scopul acestei reclamații este ca dvs. să luați măsurile pe care le considerați astfel încât arheologii aleși de beneficiarii cercetărilor arheologice preventive pe terenuri private, să nu mai fie împiedicați de muzeele locale să își facă meseria.

Situația este împotriva legii concurenței (după opinia noastră), și practica aceasta este instituită de la centru, adică Ministerul Culturii, și ca dovadă vă mai dau odată link-ul (http://www.cultura.ro/Documents.aspx?ID=136) către pagina pe site-ul Ministerului Culturii care cere acele protocoale în mod abuziv. Și culmea muzeele locale le pot refuza, astfel încât să fi nevoit să apelezi tot la ei, în condițiile impuse de ei!

De asemenea cer să fie sancționate și persoanele și instituțiile care tolerează și încurajează aceste practici monopoliste teritoriale, și anticoncurențiale și până la urmă ilegale (condițiile solicitate nu sunt cerute de nici o lege ori altceva publicate în Monitorul Oficial).

Ne gândeam ca ultimă soluție să aducem un arheolog din UE, care să nu poată fi intimidat de dl. Mircea Angelescu, și să vedem ce condiții i se mai pun acestui arheolog, care cu siguranță ar merge în instanță (fie ea și europeană) dacă i s-ar îngrădi un drept de a-și exercita profesia de arheolog. Aceasta pentru că orice arheolog din UE care are atestat de liberă practică, dacă cere, poate fi înscris imediat în registrul arheologilor din România doar pe baza atestatului din țara sa, și automat are drept de a face cercetare arheologică pe întreg teritoriul României.

http://www.cultura.ro/News.aspx?ID=1025 de unde citez:

Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2222 din 17.05.2006 prevede la art. 4 (din anexă):

„Înscrierea în Registrul Arheologilor a persoanelor de drept privat din statele membre ale Uniunii Europene, care dețin un atestat de liberă practica în specializarea respectivă, se face automat în urma prezentării, în original și în copie legalizată, împreună cu o traducere a acesteia în limba română, autentificată și supralegalizată de autoritățile competente din statul care a emis respectivul document, a atestării ca arheolog obținute într-unul din statele membre UE.”

Răspunderea administrativă pentru conformarea cu prevederile acestui articol revine secretarului Comisiei Naționale de Arheologie.

V-am scris în speranța că puteți corecta această anomalie care pe noi cel puțin ne ține în loc cu construcția imobilului, pe care intenționam să-l facem sediul firmei noastre.

Noi am reclamat situația în fapt, care face să existe un monopol al muzeelor locale, și ești obligat să accepți condițiile lor sau nu mai poți construi în vecii vecilor dacă dânșii își pun ambiția cum fac cu noi.

Dacă Muzeul Brăilei nu ne-ar fi întârziat, ar fi fost serioși, colaborarea și comunicarea ar fi fost ca între oameni, și ar fi propus un contract care să fie onest și să protejeze ambele părți, nu doar una, am fi făcut cu ei cercetarea arheologică. Noi ne ocupăm cu calculatoarele. Nu ne interesa pe noi legile arheologiei. Am pierdut foarte mult timp cu căutarea, studierea lor și asta din cauza lor. Dacă ne-ar fi făcut la timp cercetarea sau măcar să ne fi spus de la început că trebuie să stăm la rând, și ar fi fost OAMENI, acum nu pierdeam timpul cu memorii, reclamații, telefoane etc. Nici măcar nu am comentat prețul, am zis asta e, trebuie făcută, (odată chiar luasem bani la mine pentru a plăți avansul). Dar nu puteam să acceptăm la infinit bătaia lor de joc, așa că am ales alt arheolog, căruia constatăm că i se pun bețe în roate în exercitarea profesiei. Pentru noi este un dezavantaj alegerea unui arheolog care nu este din Brăila întrucât trebuie să-i plătim deplasarea, cazarea etc.

 În plus în calitate de arheolog înscris în registrul arheologilor din România, dl. Mircea Angelescu, dacă ar dori să facă o cercetare arheologică preventivă ar fi în situația de a-și aproba propria cerere de săpături arheologice. Dânsul face cererea, dânsul aprobă. Nu e caz de incompatibilitate sau de conflict de interese? Era doar o observație și o întrebare retorică, deoarece știu că această problema nu intră în atribuțiile Consiliului Concurenței.

În speranța unei soluționări pozitive a problemei semnalate, vă mulțumim anticipat.


Cu respect,

Marilena Neacșu și Petruș Neacșu


în calitate de asociată și respectiv administrator la S.C. ROBOWEB S.R.L.

 

 

1 Textul de mai jos face parte dintr-o reclamație oficială adresată de către semnatari. Cum a fost postat și pe pagina web a firmei care a reclamat situația, el este un bun public. În afara acestui fapt, el a fost trimis, în mod expres, și site-ului nostru. Ne abținem aici de la orice tip de comentariu, observăm doar că nori negri se adună în legătură cu stările din arheologia din România, administrată de actualul Minister al Culturii și Cultelor.