Atestarea Arheologică Profesională în România

(dezbatere)


Preambul

 Acest text este un „concept” care se supune dezbaterii publice. El trebuie să conțină reglementări generale, acceptate prin consensul majorității arheologilor din România, fără ingerința, presiunea ori dorința vreunei instituții, indiferent cât de legată de arheologie s-ar socoti ea a fi. Aici este vorba strict despre statutul individual al arheologilor, nu de raporturile lor cu instituțiile care îi angajează, îi plătesc sau îi manipulează. El se ferește în a pune în discuție problemele de salarizare ori pe cele ale arheologiei de contract. Acestea sunt importante, dar subsidiare ca importanță în raport cu cele ce urmează.

Practicarea profesiunii de arheolog nu are vreo legătură cu parcursul „academic”. De asemenea el nu are nici un fel de legătură cu regimul săpăturilor arheologice.

 

 Ce definește un arheolog?

                 1.     Pregătirea obținută dintr-o instituție de învățământ acreditată. Se propune candidatura de arheolog doar pentru licențiatul în istorie, istorie-arheologie, arheologie, eventual istoria artei. Pentru cei care sunt licențiați anterior „sistemului Bologna” ar fi suficientă doar diploma de licență. Pentru studenții disciplinelor enumerate și absolvenții cu trei ani de facultate, nu se poate accepta decât calificativul de asistent-arheolog, echivalat cu tehnician de teren.

                  Arheologia este o meserie strict legată de istorie. Din acest motiv, așa precum nici un istoric nu poate dobândi competențe profesionale în alte domenii, fără studii anume, nici alți specialiști nu o pot dobândi pentru arheologie. Aceasta privește pe biologi, arhitecți, geologi etc. care participă pe șantiere arheologice. Ei trebuie să-și obțină propriile acreditări, din domeniul lor strict profesional. În lipsa studiilor de istorie, arheologii le pot recunoaște cel mult competența de asistenți-arheologi.

 2.     Practicarea profesiunii cu toate cunoștiințele, detaliile, tehnicile și obligațiile sale.

 

 Cum se recunoaște un arheolog?

                  1.      Profesionistul care este capabil să întocmească, cu toată rigoarea, un desen  de profil și de plan de secțiune (în variante grafice sau digitale), însoțită de textul interpretării stratigrafice și istorice.

                 2.      Profesionistul care este capabil să producă descrierea generală și de detaliu al unui artefact arheologic (scos din pământ ori prezent deja într-un depozit de instituție), însoțit de imaginile de verificare (în variante grafice, digitale, fotografice).

                  3.      Profesionistul care cunoaște legislația românească a domeniului.

 

 Cum se poate atesta un arheolog?

                 1.      Se recunoaște un profesionist începător candidatul care furnizează dovezi multiple (minim cinci) ale întocmirii unor documentelor arheologice (plan, profil, descriere de artefact), semnate pentru autentificare de unul sau mai mulți arheologi seniori (plan, profil) și de către un „expert” al domeniului (artefact). Aceste piese de atestare pot fi doar manuscrise. Acestea constituie „dosarul personal” de atestare și, mai ales, de recunoaștere a pregătirii sale. Este obligatoriu nevoie ca dovezile de compentență profesională să fie adunate de la șantiere arheologice diferite, fără ca acestea să fie conduse de către una și aceeași personală. Ele pot fi obținute deja pe parcursul anilor de studenție. Nici un student nu poate aspira la recunoașterea calității de arheolog profesionist, doar cu „dosarul”, fără încheierea studiilor. Calitatea de student și de profesionist sunt antinomice.

                  Un arheolog începător are dreptul de a participa ca membru în colectivul unei săpături de salvare sau sistematice și poate deține responsabilitatea unor lucrări de supraveghere arheologic㠖 de dimensiuni mici sau medii și responsabilitatea unor evaluări de teren – de dimensiuni mici sau medii.

                2.      Un arheolog de nivel mediu (specialist) se recunoaște în urma publicării succesive a unor documente arheologice (obligatoriu și sub nume propriu, nu asociat ori în grup) și ca urmare a unor experiențe de pe cel puțin trei șantiere diferite. Cifra minimă pentru publicații este de cinci studii sau articole (indiferent de loc, de la publicații pe hârtie, până la net). El este capabil să dețină roluri manageriale la o săpătură de dimensiuni mici și medii. Specialistul este orientat deja pe un anume segment de arheologie (preistorică, dacică, romană, migrații, ev mediu, epoca premodernă). Arheologul de nivel mediu trebuie să se orienteze pentru a fi atestat pe maximum două perioade istorice învecinate.

               Drepturile sale sunt acelea de a conduce săpături de salvare de dimensiuni mici și medii, a conduce supravegheri arheologice și evaluări de teren de orice dimensiuni.

                 3.      Arheologul expert este cel care posedă un volum publicat în domeniu, strict pe teme arheologice ori cu pondere majoră de arheologie, în care se regăsesc toate abilitățile de publicare, manevrare și interpretare a documentelor arheologice. Expertul are capacitatea de a conduce un șantier de obiectiv, la orice scară de mărime. Expertul poate deține competențe pe maximum două perioade istorice învecinate. Ele trebuie precizate cu acuratețe și respectate. În celelalte compartimente cronologice, calitatea sa nu funcționează și nu se recunoaște ca atare.

                  4.      Participarea pe șantiere este socotită irelevantă pentru acumularea de punctaje, atât timp cât ea nu se susține cu documente probatorii pentru aceasta (desene și descrieri atestate după pct. 1, publicații). Doctoratul nu este relevant atât timp cât nu conține exigențele profesionale tipice pentru un arheolog.

                   5.      Comunitatea de breaslă (după principii sindicale) poate solicita ori pune în funcție o grilă de reatestare, în virtutea căreia, după caz, să confirme ori să infirme calitățile obținute până în prezent prin decizia administrației de stat. Comisia Națională de Arheologie, ca reprezentantă a administrației de stat, nu are competențe în evaluarea arheologilor. Negarea acestui rol provine atât din componența sa accidentală și heteroclită, cât și din lipsa oricărei preocupări pentru reglementarea statutului profesional al arheologilor.

                 6.      Reevaluarea trebuie să fie atât de transparentă și periodică (3 ani?), încât orice profesionist să poată dobândi posibilitatea de verificare și, în același timp, să obțină recunoașterea din partea confraților de breaslă. Se propune instituirea siglei de „A(testare) A(rheologică) P(rofesională)”, cu gradele AAP 1, AAP 2, AAP 3 care se acordă arheologilor. Aceasta va începe din anul curent (2009), pe baza listei Registrului arheologilor gestionată de către MCCPN. Reatestarea nu este o chestiune de opțiune individuală, ci aparține întregii colectivități arheologice. Ca urmare, ea se va face indiferent dacă ea este sau nu respinsă de către o parte din practicanții arheologiei în România. Calificativele ei sunt orientative pentru cei interesați și urmăresc o ierharhie reală de valori.

                7.      Competența profesională se poate stabili printr-o pagină întreținută concomitent de⁄pe mai multe pagini web (specializate pe domenii de activitate arheologică: preistorie, antichitate, migrații, ev mediu și perioadă premodernă), care să găzduiasc㠄dosarele” pentru AAP 1, CV-urile pentru AAP 2 și AAP 3. Punctajele se acordă de către toți ceilalți arheologi, cu calificative AAP 2 și AAP 3, pentru AAP 1. În cazul celorlalte categorii (AAP 2 și AAP 3), punctajele pot fi adunate doar de la arheologi competenți în domeniul de activitate specific (ex.: un preistoricean nu poate atesta un medievist), de același grad ori superior în grad profesional. Un arheolog AAP 2, are dreptul să puncteze un AAP 3 din domeniul său de specific.

                 8.      Criticile deschise, formulate în recenzii ori alte lucrări științifice, la adresa competenței profesionale se punctează de asemenea, însoțind calificările generale. La un număr exagerat, ele pot conduce la degradarea calificativului profesional. Cu alte cuvinte, gradul de atestare profesională nu este viager, ci se întreține permanent, prin activitate.

 

 

 

 

Grilă de reatestare a arheologilor (criterii AAP)

(generală; preistoricieni – epoca dacică; epoca dacic㠖 epoca romană; etc.)

 

Nr.

Numele

Studii absolvite

Domeniul de competență

Dosar de atestare[1]

Aprecieri[2]

Critici[3]

Grad

AAP

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


 

[1] Se face trimitere la locul în care dosarul este publicat pe net.

[2] Specificația cu numele atestatorilor, gradul de compentență și textele de apreciere.

[3] Săpături neraportate, rapoarte respinse, calitatea îndoielnică a publicațiilor, depășirea domeniilor de competență asumate (cele două perioade istorice învecinate), recenzii, observații negative formulate clar și semnate la fel.

 

 

 

*

            Medievistica.ro publică aceste documente, împreună cu alte site-uri interesate de soarta arheologiei din România. Ea deschide automat un compartiment de dezbatere pe Forumul său. În continuare, din lista publică a arheologilor atestați de către MCC(PN), ea va face selecția arheologilor medieviști, propunând-o pentru tipul AAP de reatestare. Va face demersuri pentru a găzdui „dosarele” tuturor celor care doresc să se supună exigențelor formulate și nu vor avea alte gazde pentru a le face publice.

            Vă informăm că sinteza observațiilor generale privitoare la documentele supuse dezbaterii va fi postată pe http://romanianarchaeology.wordpress.com/