Instalații de încălzire în locuințe din mediul urban din Moldova medievală


             Cercetări arheologice efectuate în Moldova în cea de-a doua jumătate a secolului trecut au dus la descoperirea unor vestigii variate datând din evul mediu: curți domnești, cetăți, reședințe boierești, biserici, necropole, locuințe din mediul urban și rural.

            Condițiile obiective de lucru au restricționat drastic cercetarea așezărilor urbane. Frecvent au fost cercetate monumente de arhitectură laică sau religioasă, cercetarea fiind prilejuită în cele mai dese cazuri de lucrări de restaurare mai mult sau mai puțin ample și doar în puține cazuri atenția arheologilor a fost îndreptată asupra orașului medieval cu structura urbană, planimetria, locuințele și relațiile dintre ele.

            Cel mai frecvent cercetarea arheologică a orașului medieval de la răsărit de Carpați s-a limitat la înregistrarea unor descoperiri fortuite, făcute cu ocazia brutalelor lucrări de sistematizare urbană efectuate în perioada deceniilor șase-nouă ale secolului XX[1], în cele mai fericite cazuri fiind practicate săpături de salvare, rămase, la Suceava, în mare măsură inedite[2]. Se cunosc și câteva excepții notabile: orașele medievale Orheiul Vechi[3], Baia[4], Bacău[5], Târgu Trotuș[6], unde au fost cercetate mai multe locuințe iar rezultatele cercetărilor au văzut lumina tiparului, fie în numeroase studii, fie în monografii consacrate acestor așezări.

            Ne propunem, în cele ce urmează, să trecem în revistă, succint, în măsură informațiilor oferite de studiile publicate de-a lungul timpului, datele privind instalațiile de încălzire care au fost amenajate în casele din cuprinsul așezărilor urbane din Moldova, instalații în jurul cărora se desfășura întreaga activitate cotidiană și care, în ultimă instanță, conferă unui spațiu închis caracterul de locuință.

            Cercetările arheologice sistematice cât mai cu seamă descoperirile fortuite au pus în evidență în orașele din spațiul est carpatic mai multe tipuri de locuințe, datând din secolele XIV-XVII: bordeie, locuințe mai mult sau mai puțin adâncite în sol, numite impropriu „semibordeie”, locuințe de suprafață simple sau prevăzute cu pivniță. Diversitatea tipurilor de locuințe este dublată de diversitatea instalațiilor de încălzire amenajate în aceste spații domestice: vetre, cuptoare, sobe din cahle. Din analiza descoperirilor arheologice efectuate în orașe precum Suceava, Orheiul Vechi, Bacău, Târgu Neamț, Târgu Trotuș, se poate spune că instalațiile de încălzire nu lipesc din niciunul din tipurile de locuințe existente la un moment dat în orașele Moldovei, dar că nu se poate face precizarea că un anumit gen de locuință este caracterizat de un anume fel de instalație de încălzire, în mod exclusiv[7]. În bordeie au fost descoperite cuptoare, vetre se întâlnesc în locuințe de suprafață simple sau adâncite, în timp ce sobe din cahle au fost amenajate în marea majoritate a locuințelor cercetate în mediul urban din Moldova medievală, indiferent de tipul constructiv.

            Cercetări arheologice sistematice și descoperiri fortuite făcute la Suceava începând cu anul 1951 au permis efectuarea unor observații referitoare la instalațiile de încălzire. Locuințele descoperite la Cetatea Șcheia[8] și pe Câmpul Șanțurilor de lângă Cetatea de Scaun a Sucevei[9], datând de la sfârșitul secolului XIV și atribuite construcțiilor acestor edificii de arhitectură militară, locuințe cu caracter sezonier, au fost prevăzute în exclusivitate cu vetre simple, amenajate pe podeaua de lut bătătorit. Existența vetrelor în locuințele de la Suceava a fost dedusă printr-o dovadă indirectă, și anume prezența în anumite complexe de locuire din fața Cetății Șcheia, pe Câmpul Șanțurilor și la Șipot a ceramicii menajere acoperită cu o crustă provocată de expunerea vaselor la flacăra unui foc deschis, situație care nu se mai întâlnește în cazul Curții Domnești, a Cetății de Scaun sau a caselor de orășeni în care au fost descoperite cahle și unde, au funcționat sobe[10]. S-a constatat că în secolul XV, în marea majoritate a locuințelor de orășeni, indiferent de tipul constructiv, mai mult sau mai puțin adâncite, de suprafață, cu pivniță, au fost amenajate sobe, cele mai frecvente fiind realizate din cahle simple: oală, castron, nișă, convexe, triunghiulare, ne decorate sau decorate cu motive geometrice[11]. Dar alături de locuințe în care se aflau sobe din cahle, în unele zone ale orașului Suceava au fost descoperite și case prevăzute cu vetre și cuptoare. De la începutul secolului XV datează locuința de suprafață, incendiată, descoperită în curtea mănăstirii armene Sfântul Auxentie (Zamca), din care s-au mai păstrat doar podeaua și vatra de foc, de formă ovoidală, cu dimensiunile e 0,97 x 0,67 m, acoperită cu o cantitate apreciabilă de lut ars, provenind probabil de la gardină[12]. Întrebuințarea cuptoarelor din lut, amenajate pe o platformă de pământ cruțat este documentată într-un bordei datând din prima jumătate a secolului XVI, descoperit la Șipot[13], în acea parte a orașului Suceava unde se aflau numeroase ateliere meșteșugărești. În condițiile în care cea mai mare parte a cahlelor datând din secolele XIV-XV de la Suceava au fost descoperite întâmplător, în urma unor lucrări edilitare, iar observațiile au fost limitate de însăși natura cercetărilor este dificil de precizat forma sobelor amenajate în locuințe de orășeni. Din observațiile făcute cu ocazia cercetării locuinței L4 din sectorul Parc de la Baia reiese că au fost descoperite „muluri în torsadă de la corpul sobei”[14]. Pe baza acestei informații extrem de parcimonioase putem să ne întrebăm dacă nu cumva la Baia și în alte orașe din Moldova, între care și Suceava, unde au fost descoperite cahle datând din secolele XIV-XV au existat sobe mai mult sau mai puțin asemănătoare cu aceea care a funcționat în dugheana unui negustor de la Râmnicu Vâlcea[15], cu o carcasă din lut modelată în forme geometrice în care au fost încastrate cahle cu forme simple: oală, pahar, castron și cu un coronament compus din piese speciale, triunghiulare, convexe sau în formă de zid crenelat.

            În a doua jumătate a secolului XV, la o dată anterioară invaziei otomane din vara anului 1476 în Moldova, în locuințele de orășeni de la Suceava și-au făcut apariția sobele din cahle cu un bogat repertoriu decorativ, însumând marile teme ornamentale întâlnite pe produsele similare din spațiul central european. Instalațiile de încălzire amenajate în locuințele de la Suceava se încadrează în marea grupă a sobelor gotice târzii, fie în formă de turn de cetate, fie de turlă de biserică, având corpul compus în întregime din cahle, structurat în volume distincte: soclu, cameră de ardere, cameră de încălzire, coronament. Repertoriul decorativ este deosebit de variat: motive geometrice, vegetale, compozite – vegetale și geometrice, zoomorfe, elemente heraldice, scene inspirate de eposul cavaleresc și viața de curte, fabule și povestiri moralizatoare, subiecte religioase[16] . sobele puteau fi compuse din cahle-oală și castron asociate cu cahle cu decor figurativ[17], cât și numai din cahle cu un bogat și variat repertoriu ornamental, în timp ce pentru realizarea coronamentului erau folosite cahle speciale, tratate sub formă de zid de cetate, cu creneluri și merloane, cahle turn, fiale antropomorfe și zoomorfe etc.[18].

            Săpăturile arheologice desfășurate la Baia pe parcursul a peste trei decenii au dus la descoperirea mai multor locuințe,  o parte a rezultatelor fiind publicate. La Baia, la sfârșitul secolului XIV și pe tot parcursul secolului următor au fost construite case din bârne acoperite cu lut amestecat ce paie și pleavă, locuințe mai mult sau mai puțin adâncite, „cu prispă natural㔠conform clasificării propuse de regretatul Vasile Neamțu[19], locuințe de suprafață simple sau prevăzute cu pivnițe. 

În cea mai parte a acestor locuințe aparținând târgoveților au fost amenajate sobe din cahle. Cele mai timpurii sobe amenajate în locuințele de la Baia, la sfârșitul secolului XIV au fost realizate din cahle cu forme simple: oală, castron, nișă, convexe, triunghiulare, nesmălțuite, nedecorate sau decorate cu motive geometrice[20].

            În timpul primilor urmași ai lui Alexandru cel Bun, precum o atestă descoperiri făcute la Baia[21] și la Curtea Domnească din Vaslui[22], apar și cahle figurate, care se vor generaliza în Moldova în a doua jumătate a secolului XV. În zona de nord – est a bisericii catolice de la Baia au fost descoperite cinci locuințe care s-au succedat de la sfârșitul secolului XIV și până în ultimele decenii ale secolului XV. Primele trei locuințe au avut sobe amenajate din cahle simple: oală, castron, decorate cu motive geometrice, în timp ce instalațiile de încălzire amenajate după incendiul din noaptea de l4/15 decembrie 1467 au fost compuse din cahle cu un bogat repertoriu ornamental însumând motive geometrice, elemente heraldice, animale fantastice, scene de viața de curte sau inspirate de istoria sacră[23].

            Cercetări arheologice sistematice efectuate la Târgu Neamț au dus la descoperirea vestigiilor unei locuințe semiadâncite, distrusă de un incendiu violent la sfârșitul secolului XIV, în care se aflau resturile prăbușite ale unei sobe prevăzută cu o plită, sobă compusă din cahle cu forme simple: pahar, oală, castron, triunghiulare de mai multe dimensiuni, cahle care au permis reconstituirea grafică a acestei instalații de încălzire[24].

            La Roman, descoperiri arheologice fortuite făcute cu ocazia lucrărilor edilitare au pus în evidență cahle-oală, convexe și în formă de turn datând de la sfârșitul secolului XIV și din cel următor, confirmând existența în locuințele de aici a sobelor din cahle, fără a putea aduce precizări de detaliu, privind forma acestor instalații de încălzire[25].

            Cu ocazia cercetării Curții Domnești din Bacău, în perimetrul acestui edificiu cu caracter aulic au fost descoperite diverse tipuri de locuințe care au aparținut unor târgoveți: bordeie, locuințe adâncite, locuințe de suprafață, care au fost prevăzute cu vetre amenajate pe un strat de prundiș peste care au fost așezate resturi de fragmente ceramice și un strat de lut. Aceste locuințe datează de la sfârșitul secolului XIV, din timpul domniei lui Petru I, dar și de la începutul secolului XV[26].

            Cercetări arheologice efectuate în deceniile opt – zece ale secolului trecut la Târgu Trotuș au dus la descoperirea unui număr de 42 de locuințe, datând de la sfârșitul secolului XIV și din secolul XV cât și din secolele XVI-XVII[27]. Din secolele XIV-XV datează un bordei[28] și l9 locuințe de suprafață[29]. În unele din aceste locuințe au fost amenajate vetre (L3, Ll3, L18)[30], în alte câteva au fost descoperite cahle-oală și traforate[31].  Pentru cele mai dintre locuințele datând din secolele XIV-XV și XV-XVI de la Târgu Trotuș nu se face nicio mențiune referitoare la existența vreunei instalații de încălzire, situație care ridică un semn de întrebare în legătură cu utilizarea acestor încăperi drept spații de locuit.  Cea mai mare parte a locuințelor din secolele XVI-XVII au fost înzestrate cu sobe compuse din cahle cu un bogat repertoriu decorativ[32].

            Lucrările edilitare efectuate în perimetrul orașului Iași au dus la descoperirea unor locuințe în interiorul cărora au fost găsite cahle fragmentare, datând din secolul XV, dar și din secolele XVI-XVII, decorate cu motive vegetale, zoomorfe, heraldice, scene inspirate de istoria sacră[33], fără să putem spune mai multe despre instalațiile de încălzire amenajate în aceste locuințe.

            O situație specială a fost înregistrată în timpul cercetărilor arheologice de la Orheiul Vechi, unde, exceptând atelierul specializat în producerea cahlelor[34].

 

Paraschiva-Victoria Batariuc

 

 

 

 


 

[1] Al. Andronic, Eugenia Neamțu, Cercetări arheologice pe teritoriul orașului Iași în anii 1956 – 1960, în ArhMold, II-III, 1964, p. 409-438, fig. l-17; Al. Andronic, Eugenia Neamțu, Stela Cheptea, Cercetări arheologice pe teritoriul orașului Iași în anii 1961-1967, în ArhMold, IX, 1980, p. 103-119, fig. 1-11; N. N. Pușcașu, Voica Maria Pușcașu, Mărturii de civilizație și urbanizare medievală descoperite în vatra istorică a Iașilor, în RMM-MIA, 2, 1983, p. 20-63; Paraschiva-Victoria Batariuc, Mugur Andronic, Descoperiri arheologice la Suceava – contribuții la cunoașterea topografiei orașului medieval, în Suceava, XVII-XIX, 1990-1992, p. 36-6l, fig. l-9.

 [2] Material inedit, în colecțiile Complexului Muzeal Bucovina din Suceava.

[3] E. A. Abyzova, P. P. Bîrnea, A. A. NudeŸman,  Drevnosti Starogo Orheja. Moldavskii period, Chișinău, 1982, passim.

[4] Eugenia Neamțu, V. Neamțu, Stela Cheptea, Orașul medieval baia ăn secolele XIV – XVII, vol. I, Iași, 1980, passim; iidem, op. cit., II, Iași, 1984, passim.

[5] Al. Artimon, Civilizația medievală urbană din secolele XIV – XVII (Bacău, Tg. Trotuș, Adjud), Bacău, 1998, p. 33-92.

[6] Idem, Orașul medieval Trotuș în secolele XIV-XVII. Geneză și evoluție, Bacău, 2003, passim.

[7] Maria Comșa, Types ï habitations de caractère rural de la région comprise entre les Carpathes Meridionales et le Danube aux XIII-e – XVII-e siècles, în Dacia, NS, XXI, 1977, p. 299-317.

[8] Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea Șcheia, București, 1960, p. 66-70, fig. 32/2, 33.

[9] Bucur Mitrea et alii, Șantierul arheologic Suceava – Cetatea Neamțului, în SCIV, 6, 1955, 3-4, p.757-758;  M. D. Matei et alii, Șantierul arheologic Suceava, în Materiale,  VIII, 1962, p. 754-756, fig. 15.

[10] Gh. Diaconu, Observații cu privire la urmele vechiului târg al Sucevei în vremea marilor asedii otomane și polone din veacul al XV-lea, în SMIM, I, 1956, p. 277.

[11] Paraschiva-Victoria Batariuc, Cahle în locuințe de orășeni la Suceava, în ArhMed, I, 1996.

[12] B. Mitrea et  alii, op. cit., p. 795, fig. 36.

[13] M. D. Matei et  alii, op. cit., p. 746-747, fig. 7.

[14] Eugenia Neamțu, V. Neamțu, Stela Cheptea, op. cit., vol. I, Iași, 1980, p. 27.

[15] Elena Busuioc, Monica Mărgineanu-Cârstoiu, Mittelalterliche Kachelofenarten in den rumänischen Fürstentümerns (XIV – XV Jahrhunderts),  în Dacia, NS, XXIII, 1979, fig. 11.

[16] Paraschiva-Victoria Batariuc, op. cit., fig.

[17] O asemenea sobă a funcționat în construcția în zona B de pe Câmpul Șanțurilor de la Suceava. Cf. Paraschiva-Victoria Batariuc, O locuință din timpul domniei lui Ștefan cel mare pe Câmpul Șanțurilor de la Suceava – casa din zona B, în Analele Putnei, IV, 2008, sub tipar.

[18] R. Popa, Monica Mărgineanu- Cârstoiu, Mărturii de civilizație medievală românească. O casă a domniei și o sobă monumentală de la Suceava din vremea lui Ștefan cel Mare, București, 1979, fig. 93.

[19] V. Neamțu, Hutte et demi – hutte. Un problème de terminologie, în AIIA, Iași, XXIV, 1987, p. 9-16.

[20]  Eugenia Neamțu, V. Neamțu, Stela Cheptea, op.cit., vol. I, Iași, 1980, p. 128-137, fig. 101-109, 114-117; iidem, op. cit., vol. II, Iași, 1984, p. 228-238, fig. 102-107/1-4.

[21] Ibidem, p. 239-242, fig. 107/5.

[22] Al. Andronic, Unele probleme referitoare la feudalismul de contact și cultura medievală din Moldova în secolul al XV-lea, în MemAntiq, IX- XI, 1977-1979, p. 284-285, fig. 1, 2.

[23] Lia Bâtrîna, A. Bătrîna, Elemente decorative în ceramica monumentală de la Baia (jud. Suceava), în Suceava, XI-XII, 1984-1985, p. 147-172, fig. l-9; iidem, Legenda „eroului de frontier㔠în ceramica monumentală din Transilvania și Moldova, în SCIVA, 41, 1990, 2, p. 172, 174-179, fig. 2, 7-12.

[24] A. Bătrîna, Gh. Sion, Locuința din a doua jumătate a secolului XIV de la Târgu Neamț, în SCIVA, 47, 2006, 1-4, p. 99-111, fig. 6-10.

[25] Paraschiva-Victoria Batariuc, Domnița Hordilă, Cahle în colecțiile Muzeului de Istorie, Roman, în  Suceava, XXVI- XXVIII, 1999-2001, p. 385-391, 396-403, fig. 1/1 -4; 2/1 -4; 3/5; 4/6; 5/2, 4; 6/1.

[26] Al. Artimon, Civilizația medievală urbană din secolele XIV-XVII (Bacău, Tg. Trotuș, Adjud), Bacău, 1999, p. 47 48, fig. 5.

[27] Idem, Orașul medieval Trotuș în secolele XIV-XVII. Geneză și evoluție, Bacău, 2003, p. 91-126.

[28] Ibidem, p. 108-109.

[29] Ibidem, p. 92-126.

[30] Ibidem, p. 92-93, 100-101, 103-104.

[31] Ibidem, p. 114-116, 124-125.

[32] Ibidem, p. 167-172, fig. 52/1 -3, 5,6; 53/1-2, 4-8; 54; 55; 56/1,5-6; 57/1-2, 6, 7.

[33] N. N. Pușcașu, Voica Maria Pușcașu, op. cit., pl. XVI, fig. 12-15, 20-23, 27-30, 34-35, 39.

[34] G. D. Smirnov, Proizvodstvo krasnoglinianych peèinych irzazcov i op