O spad㠄moldovean㔠a lui Ioan Drágffy?  

 


 

Nu știu să fi întâlnit vreo referință românească privitoare la această veche notiță maghiară. De aceea mă grăbesc să o semnalez.

În 1971 (!) era publicată o sinteză privitoare la armamentul „vechi maghiar”. Printre spadele inserate, iată ce am citit (în traducere aproximativă, dar esențial corectă): Din secolul al XV-lea provine o spadă cu mâner împodobit cu argint aurit. Pe buton, blazonul, cu săgeată și semilună, aparține, cu siguranță familiei Drágffy din Beltiug [jud. Satu Mare]. Pe cealaltă parte a butonului nu se află blazonul familiei Balassa din Gyarmata, ci blazonul Moldovei. Ioan Drágffy a fost mare paharnic (1511), apoi, peste patru ani, mare stolnic. Din 1518 era mare vistiernic. În calitate de mare stegar regal a pierit la Mohács, în anul 1526.

Dacă relațiile lui Ioan Drágffy cu Moldova nu sunt atestate, în schimb cele ale înaintașului său Bartolomeu (Birtoc!) au fost notorii. Este posibil să fie și o moștenire de familie. În acest caz, nu era atât de veche sau sărăcăcioasă, încât să-l facă de râs pe importantul slujbaș regal. Lucrătura a aparținut probabil unui meșter de curte, dacă nu a fost cumva – ca atâtea altele! – o comandă făcută vreunui armurier sas din Transilvania.

Spada respectivă se păstrează la Istambul, în Muzeul Top-kapu (conform lui Kalmár János, Régi magyar fegyverek. Budapest, 1971, p. 64). Imaginea reprodusă nu este grozavă (foto) și abia dacă se poate înțelege ceva din decorația gărzii. Dar considerăm că mărturia merită a fi cunoscută și înregistrată.

 

Gelu Munteanu