Pastila de medievistică literară

  

Sfârșit de comerț

 


 

 

 

     O încăpere relativ mică, dar lambrisată, cu o sobă bună, o masă și două jilțuri. În dreapta o laviță. La masă un ins matur, cu ochi albaștrii, îmbrăcat în postav bun, bine croit, dar fără zorzoane. În față un alt ins, cu blănuri cam grămădite și aurării multe, barbă și ochii fugind mereu către colțuri. Pe laviță un popă valah, fără culoare, cu o tăbliță în mână.

– Și vodă vrea să știe de ce nu s-au trimis carele cu arcuri și lănci poruncite pentru bătaia cu turcii.

– …

– Mai poruncește, Măria sa vodă Radu cel Cârn să i se întoarcă degrabă pungile cu arginții noștri cei puțini, date pentru trăsuri, plapume, pocale, sandale, cuțite, perne, cârpe de mângâiat picioare, cu ciucuri, basmale cu motive populare, cireșe, ștergătoare verde de paloș de călău, pinteni cu filigran de aur, oglinzi cu ramă din colț de morsă și cașul afumat de la Moeciu. Că făr de ele, gospodăria țării nu merge de nici un chip, drumurile s-ar desfunda, lupii ar mânca doar găini, iar mitropolitul s-ar face cadiu.

     Boierul cu caftan de samur și lănțuge gălbenele se uită nerăbdător către popă:

– Pricepe meșterul jude ce zisei pe românește? Ai tălmăcit cum trebuie?

     Popa dă muțește din cap. Doară judele Brașovului îl și înjură gros, ca-n inima Șcheilor, de face vreun pocinog.

     După clipe bune de nemișcare, judele Hans Brukenmal începe:

– Anul trecut, lui Martin din Șprenghi iau luat toată marfa, în vreme ce odihnea la han, în Gherghița. 30 de mărci de Buda.

– Păi…

– Înainte de Crăciun, boierul Trântorescu ot Curvești a oprit carele lui Georg Frukesch din Hărman, sub cuvânt că scârțâie prea tare pe sub fereștrile lui de conac, aflat la trei kilometri de drumul mare. Nu le-a lăsat fără amendă de 5 mărci.

– Da…

– Luna aprilie, vinul cumpărat de Hench Mukles din Stada Lungă a fost vărsat ori băut la ultimul strop de o ceată de oșteni care ziceau că au căsăpit trei tătari și cinzeci și șapte de șoboloani în lupta de la Cotul lui Pomană. 7 mărci.

– Era bucuria creștinilor de-au izbăvit asupra neprietenilor și dușmanilor crucii, încercă o scuză bărbosul.

– Săptămâna trecută, sacii cu piper, șofran, cuișoară, mătasă și covoare, de veneau din Stambul, călăuziți către noi de onorabilii Michael și Bruder Joss, s-au mistuit împreună cu ei în pădurea Despletita ce ține de moșia lui vodă de la Țepuiți. 150 mărci.

– Noi nu știm nimic, noi n-avem nici o știință… O fi fost ielele cele multe… Se revoltă boier postelnic Gogoșu, fără să privească în ochii sasului.

– În mai, anul ăsta, pe câmpul Feldioarei, turcii de scăpară nu știm cum din paza munteană, au fost trimiși în iad de oștenii noștri. Cinci din zece avea la ei arcuri și lănci meșterite de breasla armurierilor din Brașov, alți trei aveau săbii cu mărci de la Sibiu. De-asta mai vrea vodă alte arme?

– …

– Socoteala face la urmă: 57 de mărci de plată, de la voi. Obrazul vostru rămâne tot cum îl știm. Adică cu barbă și fără de rușine.

– Jupâne jude, continuă Gogoșu, ca și când n-ar fi auzit, și caleștile lui vodă Radu? Și pintenii și alea toate? Măcar ceva nutreț pentru calul meu ori o bluzică pentru ultima mea țiitoare?

– N-avem! Spuse scurt judele. Pentru voi, nu mai avem nimic! Nici cuie, nici oale măcar. De-o veni la cârmă vodă Vlad Înfumuratul ori Mircea cel Strâmb, vom încerca și cu ei să facem negoț. Numai pentru că n-avem încotro. Dar cu Radu cel Cârn ne-am încheiat socotelile.

 

     S-au perindat apoi cu toții, Radu, Vlad, Mircea, Alexandru, Neagoe și Nevoie, Mihai și Jecmăneai. Fiecare a învățat de la celălalt, trecutul. Ei au învins, sașii au fost bătuți, deși război a fost puțin, ba chiar deloc cu sânge. Spășiți, sașii au plecat înapoi, de unde le-au venit strămoșii. Au acceptat mai curând să fie concurați de Függeri ori Kruppi, decât de prăpădiți cu buzunare și burți găurite, meșteri artiști la întins mâna, când alba-neagra nu se putea făptui, și dat din gură degeaba ori doar pentru înghițit dumicați.

Popa valah a uitat să scrie istoria cea adevărată, lăsând tăblița goală, pe genunchi. I s-a părut că de n-a fost vorba despre un strănut răsunător ori o preacurvie scandaloasă, nu merită să bage nimic la cronică.

 

Banc anticomunist, confiscat de Securitate din ultima sticlă de vin autentic din podgoria Murfatlarilor