Pastila de medievistică literară

Sfârşit de comerţ

     O încăpere relativ mică, dar lambrisată, cu o sobă bună, o masă şi două jilţuri. În dreapta o laviţă. La masă un ins matur, cu ochi albaştrii, îmbrăcat în postav bun, bine croit, dar fără zorzoane. În faţă un alt ins, cu blănuri cam grămădite şi aurării multe, barbă şi ochii fugind mereu către colţuri. Pe laviţă un popă valah, fără culoare, cu o tăbliţă în mână.

– Şi vodă vrea să ştie de ce nu s-au trimis carele cu arcuri şi lănci poruncite pentru bătaia cu turcii.

– …

– Mai porunceşte, Măria sa vodă Radu cel Cârn să i se întoarcă degrabă pungile cu arginţii noştri cei puţini, date pentru trăsuri, plapume, pocale, sandale, cuţite, perne, cârpe de mângâiat picioare, cu ciucuri, basmale cu motive populare, cireşe, ştergătoare verde de paloş de călău, pinteni cu filigran de aur, oglinzi cu ramă din colţ de morsă şi caşul afumat de la Moeciu. Că făr de ele, gospodăria ţării nu merge de nici un chip, drumurile s-ar desfunda, lupii ar mânca doar găini, iar mitropolitul s-ar face cadiu.

…

     Boierul cu caftan de samur şi lănţuge gălbenele se uită nerăbdător către popă:

– Pricepe meşterul jude ce zisei pe româneşte? Ai tălmăcit cum trebuie?

     Popa dă muţeşte din cap. Doară judele Braşovului îl şi înjură gros, ca-n inima Şcheilor, de face vreun pocinog.

     După clipe bune de nemişcare, judele Hans Brukenmal începe:

– Anul trecut, lui Martin din Şprenghi iau luat toată marfa, în vreme ce odihnea la han, în Gherghiţa. 30 de mărci de Buda.

– Păi…

– Înainte de Crăciun, boierul Trântorescu ot Curveşti a oprit carele lui Georg Frukesch din Hărman, sub cuvânt că scârţâie prea tare pe sub fereştrile lui de conac, aflat la trei kilometri de drumul mare. Nu le-a lăsat fără amendă de 5 mărci.

– Da…

– Luna aprilie, vinul cumpărat de Hench Mukles din Stada Lungă a fost vărsat ori băut la ultimul strop de o ceată de oşteni care ziceau că au căsăpit trei tătari şi cinzeci şi şapte de şoboloani în lupta de la Cotul lui Pomană. 7 mărci.

– Era bucuria creştinilor de-au izbăvit asupra neprietenilor şi duşmanilor crucii, încercă o scuză bărbosul.

– Săptămâna trecută, sacii cu piper, şofran, cuişoară, mătasă şi covoare, de veneau din Stambul, călăuziţi către noi de onorabilii Michael şi Bruder Joss, s-au mistuit împreună cu ei în pădurea Despletita ce ţine de moşia lui vodă de la Ţepuiţi. 150 mărci.

– Noi nu ştim nimic, noi n-avem nici o ştiinţă… O fi fost ielele cele multe… Se revoltă boier postelnic Gogoşu, fără să privească în ochii sasului.

– În mai, anul ăsta, pe câmpul Feldioarei, turcii de scăpară nu ştim cum din paza munteană, au fost trimişi în iad de oştenii noştri. Cinci din zece avea la ei arcuri şi lănci meşterite de breasla armurierilor din Braşov, alţi trei aveau săbii cu mărci de la Sibiu. De-asta mai vrea vodă alte arme?

– …

– Socoteala face la urmă: 57 de mărci de plată, de la voi. Obrazul vostru rămâne tot cum îl ştim. Adică cu barbă şi fără de ruşine.

– Jupâne jude, continuă Gogoşu, ca şi când n-ar fi auzit, şi caleştile lui vodă Radu? Şi pintenii şi alea toate? Măcar ceva nutreţ pentru calul meu ori o bluzică pentru ultima mea ţiitoare?

– N-avem! Spuse scurt judele. Pentru voi, nu mai avem nimic! Nici cuie, nici oale măcar. De-o veni la cârmă vodă Vlad Înfumuratul ori Mircea cel Strâmb, vom încerca şi cu ei să facem negoţ. Numai pentru că n-avem încotro. Dar cu Radu cel Cârn ne-am încheiat socotelile.

     S-au perindat apoi cu toţii, Radu, Vlad, Mircea, Alexandru, Neagoe şi Nevoie, Mihai şi Jecmăneai. Fiecare a învăţat de la celălalt, trecutul. Ei au învins, saşii au fost bătuţi, deşi război a fost puţin, ba chiar deloc cu sânge. Spăşiţi, saşii au plecat înapoi, de unde le-au venit strămoşii. Au acceptat mai curând să fie concuraţi de Függeri ori Kruppi, decât de prăpădiţi cu buzunare şi burţi găurite, meşteri artişti la întins mâna, când alba-neagra nu se putea făptui, şi dat din gură degeaba ori doar pentru înghiţit dumicaţi.

Popa valah a uitat să scrie istoria cea adevărată, lăsând tăbliţa goală, pe genunchi. I s-a părut că de n-a fost vorba despre un strănut răsunător ori o preacurvie scandaloasă, nu merită să bage nimic la cronică.

Banc anticomunist, confiscat de Securitate din ultima sticlă de vin autentic din podgoria Murfatlarilor