Buzduganul risipit

 


 

 

Cine oare n-a văzut „Buzduganul cu trei peceţi”, al doilea film românesc despre Mihai Viteazul, expresia insatisfacţiei produsă de mesajul prea puţin „naţional” al ecranizării primare, în varianta actoricească a lui Amza Pellea?

Aici se va scrie despre un buzdugan real, supradimensionat. A stat, până după Revoluţia decembristă, la marginea drumului naţional care făcea legătura dintre Haţeg şi Caransebeş. Cum îi arătau însemnele, el fusese menit a face pe trecători să-şi amintească că undeva pe acolo, în Poarta de Fier a Transilvaniei, se dăduse una dintre bătăliile glorioase ale lui [Ioan][1] de Hunedoara, împotriva turcilor invadatori. După surse, lupta de la „locul Kapu” [Poartă, limba maghiară][2], s-ar fi derulat în 22 sau 25 martie a anului 1442[3].

Până către mijlocul secolului XX, s-a păstrat un oarecare consens în a socoti că numita „poartă” fusese a Transilvaniei[4]. Urmarea unei asemenea convingeri, încă de la finele secolului al XIX-lea, autorităţile şi societatea savantă a timpului a decis să ridice un monument comemorativ. Suportul avea aspect de clopot, timbrat cu un corb cu inel şi o inscripţie, din care se înălţa un buzdugan. Totul abia dacă depăşea două staturi de om.

Anii au trecut, fără ca cineva să se lase stârnit de prezenţa monumentului. Fiind cu inscripţie maghiară, chiar dacă vorbea despre un [pretins][5] mare român, el s-a ecranat prin boscheţi şi era aproape invizibil din şosea. Practic în dreptul său nu oprea nimeni.

„Libertatea” de după 1989 s-a tradus în cazul acestui monument printr-o soartă cu totul nedreaptă. Cuprinşi de furie naţionalisto-vandală, o seamă de necunoscuţi au utilizat un tractor că să-l dărâme. O vreme, bucăţi din el au zăcut în şanţul şoselei naţionale. Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva s-a comportat ca şi când ar fi fost vorba despre demolarea unei stâne ori scoaterea unui stâlp putred de telegraf. La instigarea presei şi a unei părţi de omenire, piesa de bronz a fost târâtă cumva către Muzeul din Sarmizegetusa. De acolo, de lângă clădirea muzeului, piesei decorative i s-a pierdut definitiv urma. Ce soartă va fi avut, oficial, nimeni nu poate dovedi.

Fotografia oferită datează din anii 1980 (fig. 1), pe vremea în care monumentul era la locul său. Cred că este o pierdere tragică şi merită a fi cunoscută măcar astfel.

 

Francisc Iştvănoni

  


 

[1] Corectura Red. Med.

[2] Precizarea Red. Med.

[3] Sursa indicată este Istoria României în date. Elaborată de H. C. Matei. Bucureşti, Edit. Enciclopedică Română, 1971, p. 92.

[4] Specificăm că nu s-a rezolvat controversa de localizare a bătăliei. Oricum, topografia locului este interesantă şi prin aceea că o serie de elemente de fortificare, identificate în zonă, ar putea fi şi medievale. Pentru ele vezi http://www.cetati.medievistica.ro/cetati/Transilvania/B/Bucova/Bucova.htm. Nota Red. Med.

[5] Precizarea Red. Med.