Școala de la biserica fortificată din Șoala, în anul 2011

 


  

     

  

Loc „uitat de lume”, dar – și mai rău, de primărie[1] sau de oamenii instituțiilor care are trebui să poarte grija monumentelor (proprietar[2], Ministerul Culturii etc. „partimoniu”), Șoala mai păstrează încă o interesantă biserică fortificată, ale cărei componente mai vechi provin din secolele XIII-XIV. Fotografii primite la Redacție, în luna mai a acestui an, ne-au oferit o imagine cuprinzătoare (http://www.cetati.medievistica.ro/cetati/Transilvania/S1/Soala/album/index.html), dar deprimantă a acestui monument care a reușit să supraviețuiască multor refaceri la care comunitatea săsească locală l-a supus în încercarea de a-i prelungi viața. Am pus totuși imaginile la „Cetăți”, deși în ele abia se distingeau incinta și turnurile sale, alte elemente de apărare…

Din fericire, pe tăcute, fără prea mult tam-tam, de la o lună la alta, fotografiile aceluiași monument s-au putut schimba radical (foto 1-9) (nu le vom înlocui curând pe cele vechi, pentru ca să se observe diferența). Să sperăm că starea mult mai agreabilă la care a fost adus obiectivul, la doar trei săptămâni de la postarea noastră, va fi menținută și anii viitori. Sau, chiar va fi urmată și de ceva demersuri pentru minime lucrări de conservare, cerute atât de starea incintei, cât și de cea a bisericii care are acum sanctuarul semiîngropat (și cu mare umiditate) într-o masivă dărâmătură mai veche provenită de la fortificație. 

Tărășenia foarte pozitivă – menită a ne arăta că semnalările pe care le facem și aici, pe paginile Medievisticii, despre situația deplorabilă a unor monumente –, a fost posibilă datorită Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, a lectorului universitar dr. Ileana Burnichioiu[3] și mai ales, datorită  unei trupe de studenți-voluntari, toți sprijiniți de familia Ziegler din Șoala, transformată rapid într-o foarte amabilă gazdă (dar și participantă activ) a acțiunii. Poate nu întâmplător, studenții sunt în principal de la specializările Arheologie, Istorie și Muzeologie, de la mai sus-numita universitate, dar au avut alături și o bursieră Erasmus (engleză-franceză), din Cehia.

Pentru o atitudine potrivită cu statutul lor, ca o minimă recompensă, pe cei vinovați de transformarea bisericii de la Șoala într-un loc vizitabil, îi arătăm la locul faptei (foto 10-23) și le facem cunoscute numele: Cătălin Vasiu, Klara Blachova, Adina și Robert Vasiu, Andreea David, Cosmin Găldău, Adrian Mareș, George Costan, Cristina Gatea, Diana Loghin, Călin Ghișa, Loys Gherasim și Gligor Borza.

Am obosit deja scriind și postând despre comorile noastre care sunt lăsate la voia mușcăturii naturii, indolenței factorului uman și nevolniciei administratorilor aleși la vot liber ori la birou de partid. De asemenea, am zvâcnit la mânăriile unor rechini care folosesc aceleași monumente ca să-și mai umple teșcherelele prea-ncăpătoare. Dar, ce s-a-ntâmplat la Șoala este de aplaudat la scenă deschisă! Cei implicați acolo nu vor primi cununițe, presa nu le va pune microfoanele în gurițe, nici măcar nu se va găsi vreun personaj de mărime medie să-i bată pe umeri. Fapta lor este cea a unui cotidian de normalitate la care visează cei mai sănătoși dintre români.

De aceea, fie ca aceste rânduri să devină un monument virtual dedicat celor de la școala Șoalei!  

 

Redacția Medievisticii

 


 

[1] Chiar și numai aruncând o privire pe pagina web a primăriei Axente Sever, la care sunt arondate satele Șoala și Agârbiciu (http://www.primariaaxente.ro), ne putem da seama că autoritățile locale nu și-au propus absolut nimic în legătură cu monumentele istorice din comună (vezi la Galeria foto, bisericile fortificate din Axente Sever, Agârbiciu, Șoala). La multe comune care dețin obiective de însemnătatea celor de aici, ne mai întâlnim, măcar la nivel declarativ, cu intenții legate de valorificarea turistică, dar în acest caz, nu vedem nici măcar enunțuri cu scop electoral!  

[2] Îl găsim la http://www.diakonie-mediasch.ro/umfeld/u-liste.htm.

[3] Departamentul de Istorie, Arheologie și Muzeologie.