Ochelarii lui Petru Vodă Rareş?

 


 

     

 

Unul dintre autorii-semnatari ai acestor paragrafe trebuie să mărturisească că atunci când l-a văzut pe Sean Connery căutând în mănăstirea cea sumbră, care adia doar de mirosul trandafirului, o pereche de ochelari, şi-a imaginat că a fost o licenţă cinematografică ori una şi-mai-şi, de la Umberto Eco! Ochelari în secolul al XIV-lea?

Medievistica ne răspunde: nu era nici cel mai mic artificiu, ochelarii erau reali, începând din jurul anului 1300! Sunt adesea prezenţi şi pe reprezentări de fresce (fig. 1 – Viena, decor de casă din secolul al XVI-lea) ori miniaturi. Nu însă şi în Evul Mediu de la noi.

*

Braşov, Transilvania, regatul Ungariei, anul Domnului 1546. Un funcţionar public sas se aşează în faţa Registrului de socoteli şi notează scurt: voievodul Petru Rareş al Moldovei (fig. 2) ne cere o pereche de ochelari[1].

Informaţia trece nebăgată în seamă. Şi totuşi. Un prim voievod român care fusese înzestrat cu un asemenea artificiu oftamologic, atât de frecvent astăzi?

Lucrul este deplin posibil. Dar experienţa voievodului trebuie să fi fost cu totul insolită. A putut el cumpăra ochelarii, fără ca să fi încercat rostul lentilelor? Dacă ar fi fost miop ori a avut doar cataractă? Într-o procedură normală, el trebuie să fi încercat deja la Suceava, pe undeva în Moldova, în refugiul său transilvan ori în alte meleaguri, folosirea şi utilitatea ochelarilor (fig. 3). Dar, curtea sa ştia de unde se puteau procura ochelarii şi comanda a ajuns unde trebuia, adică tocmai la Braşov.

Din galeria puţinilor ochelari arheologici, i-am folosit spre exemplificare (fig. 4), pe cei descoperiţi în cetatea Budei (fig. 5), aproximativ pe vremea în care a trăit şi Petru Rareş. Nu este exclus ca domnitorul să fi fost înzestrat cu o variantă de ramă mai pretenţioasă, poate chiar din metal preţios.

Cu toate că sticlari existau în jurul Braşovului, în aceeaşi perioadă istorică, este foarte posibil ca performanţa confecţionării lentilelor să nu le fi fost cunoscută încă. Toate sticlele descoperite la Râşnov, de pildă, sunt dintr-o pasă tulbure, maroniu-cenuşie[2], care nu poate fi folositoare pentru vedere.

Ajungem astfel la posibilitatea identificării unui producător european, care a fost oraşul german Nürenberg. Ceea ce se ştie mai precis despre lucrările sale în domeniu se datorează unor informaţii care sunt mai numeroase din secolul al XVI-lea[3].

În mod ciudat, nici mai târziu nu se cunosc ori nu au fost puse în evidenţă mărturii despre personaje istorice din teritoriile noastre care au purtat ochelari „timpurii”. Deşi, alături de alte detalii, au fost şi ei o foarte bună mărturie de civilizaţie.

 

Mirela Strătulescu – Adrian Andrei Rusu


 

[1] G. Nussbächer, Din cronici şi hrisoave. Bucureşti, 1987, p. 88.

[2] A se vedea Adrian Andrei Rusu, Investigări ale culturii materiale medievale din Transilvania. Cluj-Napoca, Edit. Mega, 2008, p. 136-137, 322, 331, fig. 5/f-h.

[3] Th. Schindler, Annika Dix, Cornelia Saffarian, Wie die Brielle, so das Ding. Perspektiven auf die Meisterstücke der Nürenberger Brillenmacher, în Anzeiger der Germanische Nationalmuseums, 2011, p. 131-142.