Din nou despre „fotografia” bătăliei de la Baia.

Răspuns domnului Gelu Munteanu

 


 

    

 

Penuria de imagini despre Evul Mediu românesc este o realitate de netăgăduit. Tratatul Academiei de Istoria Românilor, vol. IV (ed. a II-a, 2012), manualele şcolare şi un nesfârşit număr de site-uri de pe internet reproduc la infinit (mai bine sau mai rău) imaginile din sintezele de Istorie a Românilor dinainte de 1989. Astfel, găsirea, publicarea şi răspândirea de noi imagini ale Evului Mediu românesc este un deziderat, în primul rând al istoricilor perioadei medievale, a medieviştilor.

De curând, am citit pe www.medievistica.ro, o contribuţie semnată de Dl. Gelu Munteanu care îşi propunea să valorifice o imagine din Cronica lui J. Thuroczy, ediţia de la Augsburg 1488, care repreznită bătălia de la Baia dintre Matia Corvinul şi Ştefan cel Mare din 1467 (http://medievistica.ro/pagini/istorie/texte/cercetarea/Baia/Baia.html). Dl. G. Munteanu consideră că, în ciuda unor elemente convenţionale, imaginea reflectă evenimentul (sau un episod al acestuia) aşa cum a fost şi, îi se pare a-l distinge în imagine chiar pe voievodul Moldovei (călăreţul-stegar din grupul „moldovenilor”).

Deşi spectaculoasă, imaginea nu are nicio legătură cu bătălia de la Baia din 1467! Având la îndemână, un exemplar al lucrării lui J. Thuroczy, Chronica Hungarorum, ed. Augsburg, 1488, am putut face următoarele constatări:

1. Cronica este ilustrată cu imaginea lui Attila, a celor şapte duci ai ungurilor descălecători, a regilor Ungariei medievale până la Matia Corvinul (inclusiv), a lui Iancu-Ioan de Hunedoare, a luptei Sf. Ladislau cu hanul cuman, a invaziei mongole din 1241, o scenă de asediu şi scene de bătălie.

2. În cazul  de faţă ne interesează scenele de bătălie, care ornează pe alocuri textul. Este vorba de patru imagini, pe care editorii le-au aşezat alternativ în text pentru a-l introduce pe cititor în atmosfera textului. Editorii au folosit patru „scene” de bătălie, modele, cu ajutorul cărora au ilustrat, aleatoriu, evenimentele militare narate de Thurocyz, de la invazia hunilor, până în sec. al XV-lea.

a. prima scenă sau primul model, reprezintă o bătălie între două cete de călăreţi, pe fundal se poate vedea o cetate sau un oraş fortificat. În dreapta imaginii (stânga privitorului) este ceata ungurilor, care îl au în centru pe rege şi pe stegar, călăreţii poartă cuirase închise. În stânga imaginii (dreapta privitorului) este o ceată de călăreţi „orientali” cu calpace pe cap şi cu săbii (nu spade!) (fig. 1).

b. al doilea model reprezintă tot o scenă de bătălie între două cete de călăreţi mai răzleţe (nu sunt atât de compacţi ca cei din prima scenă). Cele două grupuri de călăreţi împlătoşaţi nu au niciun semn distinctiv (steag, însemn heraldic), cei din stânga se confruntă cu cei din dreapta cu spade, lăncii, ba chiar unul din dreapta (stânga privitorului are o arbaletă). Bătălia se desfăşoară într-un peisaj cu coline (fig. 2).

c. al treilea model de bătălie reprezintă o bătălie între pedestraşi împlătoşaţi cu căşti de tip „salada” pe cap. Cele două grupuri de pedestraşi, ca şi călăreţii din scena descrisă mai sus, nu au niciun semn distinctiv, ei se confruntă cu spade, lăncii şi halebarde. Pe fundal se pot distinge coline (fig. 3).

d. ultimul model de bătălie este modelul cu „bătălia de la Baia”, descrisă de dl. G. Munteanu (fig. 4).

e. Tot pentru caracterul marţial descriem, pe scurt, scena de asediu. Imaginea este împărţită în două: în dreapta (stânga privitorului) este o tabără militară cu corturi şi piese de artilerie. În stânga (dreapta privitorului) este un oraş fortificat. În această imagine nu este reprezentat niciun om (fig. 5).

3. Scena „bătăliei de la Baia” apare în text de cinci ori: p. 26 (ilustrând o luptă a hunilor cu romanii), p. 54 (ilustrând o bătălie a ungurilor întemeietori cu populaţiile de la Dunăre), p. 217 (ilustrând războaiele lui Sigismund de Luxemburg cu husiţii), p. 241 (ilustrând bătăliile lui Iancu-Ioan de Hunedoara cu turcii), p. 244 (ilustrând bătălia de la Belgrad). Atât!

4. La p. 289-290 unde este descrisă bătălia de la Baia, scena NU apare! Campania lui Matia Corvinul este descrisă doar în cuvinte, nu şi în imagini (fig. 6-7; trad. în română a textului în Ştefan cel Mare şi Sfânt 1504-2004. Portret în Cronică, Putna, 2004, p.  212-213) (oare să nu fi consultat Dl. Munteanu cartea despre care vorbeşte?).

Concluzia: dincolo de faptul că ilustraţiile au fost făcute la 20 de ani şi câteva sute de kilometrii distanţă, după cum remarca chiar Dl. G. Munteanu, editorii nici nu au ilustrat bătălia de la Baia cu scena în discuţie. Ea (scena) este o imagine care sugerează, la fel ca prima scenă de bătălie descrisă mai sus (a.), confruntarea regatului Sf. Ştefan cu alteritatea, reprezentată prin arme şi costume „exotice”, după cum remarca însăşi Dl. G. Munteanu. Faptul că pe steagul duşmanilor din scena în discuţie este reprezentat bourul nu înseamnă neapărat că aceştia erau moldoveni. Bourul este un motiv heraldic des întâlnit în toată Europa (cantonul Uri din Elveţia are, de exemplu, ca stemă un bour cu belciug în nas). Totuşi prezenţa bourului i-a făcut pe istoricii români să creadă că este vorba despre moldoveni şi că pot distinge în imagine chiar armamentul moldovenilor (de exemplu N. Grigoraş, Moldova lui Ştefan cel Mare, Iaşi, 1982, p. 80 imaginea, p. 84-85 descrierea armamentului! şi Dl. Munteanu a căzut în aceeaşi capcană, subliniind inferioritatea tehnică a moldovenilor!).

Dacă cineva doreşte să vadă armamentul şi echipamentul moldovenilor şi, totodată să îndeplinească dezideratul de a aduce noi imagini ale Evului Mediu românesc (în cazul acesta latura lui războinică), trebuie să vadă reprezentările de pe racla placată cu argint a Sf. Ioan cel Nou de la Suceava (mai bine zis de la Cetatea Albă), reprezentările murale (mai ales a scenelor Crucii) de la Popăuţi, Humor şi, mai târzii, de sec. XVI, la Moldoviţa, Suceviţa ş.a.m.d. Dincolo de orice reprezentări convenţionale şi de orice stilizări, se pot vedea călăreţi înzăuaţi, unii purtând peste zale brigande, cu capişoane de zale, căşti de oţel, unii chiar cu apărătoare de oţel pentru mâini şi picioare (germ. Armschienen şi Beinschienen). Călăreţii moldoveni înzăuaţi sunt, de altminteri, atestaţi documentar. Pedestraşii din reprezentările enumerate mai sus (spre exemplificare doar!), poartă gambisoane (cămăşi din material textil matlasat, cu mâneci scurte şi poale), capişoane de zale, căşti de oţel, pălării de oţel etc. La Moldoviţa se poate distinge chiar un pedestraş cu armură de plăci, se vede platoşa şi umerarul de oţel.  

Cu astfel de reprezentări, edite de altfel, se poate îmbogăţi colecţia de imagini despre Evul Mediu românesc. Desigur, nici imaginile din Cronica lui Thuroczy nu trebuie neglijate, ele oferă o imagine generală a oştilor din a doua jumătate a sec. al XV-lea şi în reprezentările descrise mai sus se pot vedea detalii ale armamentului şi echipamentului militar din acea epocă.

Liviu Cîmpeanu