Florin Constantiniu – un academician care îndrăznește să ne compare cu Evul Mediu!

 


 

 

Într-un interviu recent, s-au furnizat câteva expresii memorabile. De ce le socotim astfel? Pentru că, în sfârșit, găsim un reprezentat al Academiei Române care să exprime clar și dur ceea ce ni se-ntâmplă. Este vorba despre Florin Constantinescu, cel care a cochetat o vreme bună și cu medievistica, alături de subiecte din jurul celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru că posedăm încă un reper, pe care l-am căutat insistent și am încercat să ni l-am asumat dintru-nceput, pe acest site, al „rezolvărilor istorice” vicioase de care ne facem grav vinovați, noi înșine. Glasul disperării vieții cotidiene, hohotul amar la grotesc și nedreptate, degetul întins către superficialitate și nerușinare profesională, aproape invitația la revoltă de stradă, devin elemente de „luptă” pentru scăparea din haznaua în care ne-am lăsat atrași în ritm constant și cu inconștiență de non-făuritori de destin istoric. În mileniul III, cetățenii României nu sunt în stare să-și găsească căile de autoreglare.

Am selectat câteva opinii.

„Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deșert cultural. Cred că în predarea istoriei, a istoriei românilor în primul rând, în ultimii 21 de ani, s-a înregistrat un regres pe cât de dăunător, pe atât de condamnabil. Școala românească, o școală cu excelente tradiții de învățământ solid și fertil, a fost pusă la pământ de coaliția dintre elevii leneși, bolnavi de socializare pe Facebook; părinții isterizați de odraslele nemulțumite că trebuie "să-și facă temele acasă", și birocrații plafonați, grijulii cu scaunele lor, nu cu educația, și copiind mecanic din publicații străine, pentru a redacta legi, regulamente și programe analitice.”

„Deși se vorbește de conservarea "patrimoniului național", nu se face nimic pentru păstrarea și valorificarea lui. S-a găsit un alibi: nu sunt bani. Dar banii se găsesc imediat când se construiesc vile și se achiziționează mașini de lux.”

„Spre rușinea guvernanților noștri, avem mult mai puține șantiere arheologice astăzi, în România, decât pe vremea lui Mihail Roller[1], de tristă amintire.”

 „Situația catastrofală în care se află astăzi România are, ca să spun așa, doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică și masa poporului român. Clasa politică postdecembristă nu a avut - indiferent de partid - nici un proiect național. A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al îmbogățirii. Oamenii politici au acționat ca niște vandali, distrugând și jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemții, rușii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembriști în două decenii [subl. n. – Red. Med.]. Când, peste ani și ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, "nu vor ajunge blestemele" pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare șansă de afirmare și bunăstare și să fie adusă la sapă de lemn. Dar clasa politică nu și-ar fi putut desfășura "opera" nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistența hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de țărani - spiritul civic se naște la oraș! -, o turmă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nici o tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga observase, în 1916, același lucru). Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător sigur de impunitate.”

„Cred că principalul vinovat de această situație este însuși poporul român! El ilustrează perfect observația că "un popor de oi naște un guvern de lupi". Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea românilor au permis clasei politice să-și bată joc, nepedepsită, de țară. Lipsit de spirit civic, poporul român nu a fost capabil, în acești 20 de ani, să tragă la răspundere clasa politică sau să "tempereze" setea ei de înavuțire. Pe român nu-l interesează situația generală. Dacă prin fin, nas, cumnat, amic etc. și-a rezolvat păsul lui, restul ducă-se știm noi unde! Moștenirea multiseculară a lui hatâr și bacșiș a rămas atotputernică. Cum să îndrepți o țară când cetățenii ei se gândesc fiecare la sine, și nu la binele comun?!

Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în fața globalismului, a capitalismului de cumetrie și a clientelismului politic, abandonând funcția de ghid spiritual al națiunii.”

„Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să știe că sunt români.”

„Ce-mi doresc în 2011? Să scap cât mai curând din această lume de hoție, ticăloșie și nevolnicie, care este România de astăzi.”

„Urez poporului român, la începutul lui 2011, să se revitalizeze și să fie capabil să reînnoiască, în condițiile secolului al XXI-lea, performanțele strămoșilor din timpul lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și al luptătorilor pașoptiști.”

 

Selecție a Redacției Medievisticii din www.cotidianul.ro 7.02.2011

 

Pe când alte glasuri cu mesaj identic, dintre academicienii noștri?

Pe când „corul” care să devină forță fizică de curățat?

 


 

[1] Responsabil politic comunist, de origine evreiască, care a „rescris” cea mai mare parte a istoriei naționale după canoane marxist-staliniste, în primele decenii după al Doilea Război Mondial. Nota Red. Med.