Pisanie inedită la mănăstirea Bisericani, din vremea lui Moise Movilă

 


 

 

Mănăstirea Bisericani este un monument istoric din județul Neamț oarecum vitregit de atenția specialiștilor, fapt cauzat pe de o parte – strict în acest caz – de amplasamentul unui mare spital de pneumoftiziologie, înființat în vremurile de tristă amintire, cât și de conul de umbră în care diriguitorii culturii județene au lăsat cunoașterea monumentelor medievale locale. Astfel, conștient sau inconștient, dacă primii au reușit să aducă în prag de uitare o frumoasă și veche mănăstire din munții Neamțului, ceilalți au înțeles că pot reconstitui mult mai confortabil o legitimație istorică a poporului român prin prioritizarea cercetărilor unor civilizații cât mai înstrăinate în „negura vremurilor”, până la care să nu aibă a năzui cenzura ideologică.

Acestea sunt principalele motive pentru care starea actuală a Bisericii „Bunavestire” – ceea ce a mai rămas din vechea Mănăstire Bisericani – prezintă o imagine deconcertantă din punctul de vedere al stării de conservare dar și a moștenirii istorice recuperate. Începuturile refacerii vechii mănăstiri nu pare a fi tocmai cel firesc, deși împrejurările și condițiile locului îndreptățesc pe undeva alegerea făcută de călugări de a ridica o nouă mănăstire la aproape un kilometru în fața vechiului amplasament pe care a „supraviețuit” Biserica – monument, cu hramul „Bunavestire” și un fragment de zid de incintă ascunse în spatele corpurilor de clădiri ale spitalului spre care aleargă să se trateze bolnavii de TBC. Fondurile și donațiile – destul de consistente – au fost direcționate spre noul amplasament al mănăstirii, în timp ce biserica veche a beneficiat de unele lucrări de igienizare și degajarea molozului adunat în etapele de înfăptuire a proiectelor comuniste.

În virtutea atribuțiilor de serviciu, specifice „poliției de patrimoniu” – un domeniu nou impus în peisajul românesc grație îngrijorărilor Uniunii Europene și digerat greu de mulți dintre administratorii obiectivelor clasate în patrimoniul cultural național sau chiar unii specialiști –, am avut posibilitatea de a intra în contact cu acest monument istoric. Astfel, în fața Bisericii „Bunavestire” au fost identificate două inscripții și o bază de coloană cu soclu, expuse fără nici o măsură specială de protecție. Inscripțiile, judecând într-o primă fază după formă și câteva slove descifrate, reprezintă două pisanii slavone, una păstrată integral – cea mai veche, cu ultimul rând afectat dar care poate fi reconstituit –, cea de a doua fiind ruptă la jumătate, într-o stare de conservare precară și dificil de descifrat.

Interesat de soarta acestora, în contextul în care deasupra intrării bisericii este încastrată o pisanie chirilică – care face referire la o etapă anterioară de construcție – starețul mănăstirii, părintele Serafim, a susținut că aceste izvoare epigrafice au fost recuperate la insistența sa din molozul îngrămădit în văgăuna deschisă pe fațada de nord a bisericii, cu ocazia lucrărilor de reabilitare a obiectivului din perioada post 1990. Nu s-a arătat prea curios să afle ce informații tăinuiesc pisaniile îngropate de atâta vreme iar natura neîngrădită a început să îmbrace pietrele într-un nou văl al uitării, de această dată, într-o pânză de mătase verde.

Lectura inscripției păstrată integral a dezvăluit următorul mesaj:

 

   

 

În traducere:

 

$ Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului

 Duh, smeritul rob al lui Dumnezeu, pan Dumitrașco Buhuș și cneaghinea sa Ileana

și pan Dumitrașco Șoldan și cneaghinea sa Safta au ridicat

acest mormânt în numele Sfintei Vestiri

a Domnului în zilele lui Moisă Voievod, în anul 1631 luna …  1 zile

 

După această lectură se impun câteva observații care vor trebui să fie avute totuși în vedere în cadrul unei analize mult mai extinse, intervenția de față având drept scop principal semnalarea izvorului epigrafic indedit. De remarcat aici faptul că pan Dumitrașco Buhuș nu este doar ctitor al unui turn din cadrul mănăstirii, ci și a bisericii principale într-o etapă de refacere totală. Este vorba aici despre o ctitorie, cu destinația de necropolă, a două familii boierești înrudite. Aceasta ar rezulta din utilizarea termenului de , adică “gropniță” și ar duce la concluzia că biserica anterioară adăpostea mormintele acestor boieri. Desemnarea unei biserici cu termenul de « gropniță » constituie un caz insolit pentru ctitoriile din Moldova și din acest motiv, admis cu reticență. Este practic singura situație oarecum confunză dar se prezintă aici și fotografia executată după izvorul epigrafic invitând la decriptare și alți cunoscători în domeniu.

Ultimul rând al pisaniei a prezentat mai multe dificultăți de lecturare, inscripția fiind spartă marginal, însă reconstituirea a fost posibilă după hastele păstrate parțial și după unele slove întregi. Ceva mai multe dificultăți au fost întâmpinate la citirea văleatului și a lunii, acestea aflându-se în sectorul cel mai afectat. Datarea propusă, anume leatul 7139 = 1631 a fost ales după anul de zidire a turnului de la Mănăstirea Bisericani, atribuit lui Dumitrașco Buhuș și după numele voievodului pomenit în pisanie.

Se oferă mai jos și traducerea inscripției chirilice aflate în prezent deasupra intrării în Biserica « Bunăvestire » a Mănăstirii Bisericani:

 

Această sfântă biserică ce se prăznuiește

Bunavestire fiindu întâi zidită

de Ștefan vodă sin Bogdanu vo-

dă din leat 7020 (1512) și fiindu învechită și

pornită spre răsipire s-au prefăcută

din timilie de iznoavă cu agiutoriul

și mila lui Dumnezeu prin osârdie

și cheltuiala ctitorilor în

zilele luminatului domnul nostru

Costantin Dimitrie Moruzu voevoda

prin silința și osteneala

ieromonahului Ioil, egumen de Bisericani

let 1786 iunie 20.

Pisania actuală

 

 

 

Pisania slavonă

 

 

 

Vitalie Josanu