Sigiliul târgului Mediaş de la 1448

 

 


 

 

În colecţiile Muzeului Municipal  Mediaş este conservat un sigiliu medieval[1].

Matrice sigilară de formă rotundă, confecţionată din argint, având următoarele dimensiuni: diametrul de 28 x 28 mm, 2 mm grosimea plăcii, 23 mm înălţimea mânerului şi diametrul amprentei de 26 x 26 mm.

Spre exterior se regăsesc, puternic reliefate, două ornamente simple sub formă de cerc concentrice, de grosime egală, iar spre interior unul mai mic, tot circular, într-un model perlat, care încadrează  câmpul legendei scrisă cu minuscule gotice, în limba latină, cuvintele fiind despărţite prin roze cu cinci petale şi vrejuri (fig. 1):

 

s[igillum]  *  op[p]idi  *§*  medie[nsi]s  1448 *§*

 

Textul legendei începe din centrul părţii superioare şi se desfăşoară circular, de la dreapta spre stânga.

În câmpul central al sigiliului se regăseşte un scut gotic triunghiular simplu, în care se află o mână deschisă (palmă), orientată cu degetele în sus. În partea dreaptă, deasupra degetului mare, este amplasată o stea în cinci colţuri, iar la stânga, lângă degetul  mic, o lună nouă cu coarnele orientate spre mână. Scutul este încadrat de elemente vegetale, de frunze şi ramuri.

Pe reversul plăcii rotunde a matricei este sudat un mâner, confecţionat tot din argint, frumos cizelat şi realizat cu grijă, sub formă de frunză palmată răsucită (fig. 2, fig. 3). Pe lângă conturul reliefat, artistul a dublat marginile frunzei şi a ţinut să marcheze spaţiile cu câteva haşururi diferite. Mânerul este prevăzut cu un orificiu pentru trecerea  şnurului sau a lanţului de care era atârnat[2]. Din punct de vedere artistic, raportată la dimensiune, este o piesă foarte îngrijit realizată, care merită a fi înseriată între puţinele produse de factură laică şi din afara categoriei podoabelor, ale aurarilor-argintarilor locali medievali.

Menţionăm faptul că sigiliul târgului Mediaş de la 1448 era asemănător, ca şi simbol heraldic, cu cel al scaunului Mediaş, prima dată postat pe un act din anul 1489, cu deosebirea că la acesta din urmă reprezentarea mâinii era flancată în partea dreaptă de o floare de crin (fig. 4)[3].

Tot la sfârşitul domniei regelui Matia Corvin, în biserica parohială Sf. Margareta au fost postate pe cheile de boltă, o mulţime de însemne heraldice. Dintre ele, trebuie să recunoaştem şi pe cea a Mediaşului. Din păcate, restaurările din anii ´70 ai secolului XX, au revopsit toate acele steme, fără să ne rămână semnalată nici o mărturie a aspectului iniţial, de la care s-a pornit aceeaşi repictare. Din ceea ce dispunem acum, nici una dintre reprezentările care conţin elemente heraldice apropiate acelora atribuite Mediaşului nu sunt nici măcar apropiate de aspectul sigiliilor mai sus discutate. Ar putea fi încă o dovadă pentru marea libertate cu care însemnele heraldice erau manevrate într-un interval relativ scurt al Evului Mediu târziu.

 

 

Viorel Ştefu

 

 

 

Bibliografie

 

Cernovodeanu 1977 - D. Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977.

Comşa 2008            - D. Comşa, Cea mai veche matrice sigilară a Mediaşului, în Comunicări Ştiinţifice, VII, Mediaş, 2008.

 


 

[1] Nr. inv. 884.

[2] Comşa 2008, p. 89-90.

[3] Cernovodeanu 1977, p. 191. Autorul socotea data acestuia ca fiind anul 1492. Imaginea mai veche, cu data indicată, a acelui sigiliu, o datorez arhivei digitale a site-ului Medievistica.ro.