Mănăstirea cisterciană de la Cârţa.

Cercetări arheologice de salvare (2009 şi 2011)

 


 

    

La solicitarea Primăriei Cârţa, Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu a încheiat un contract pentru asistenţă arheologică la săpătura de canalizare din perimetrul de protecţie al Mănăstirii Cisterciene (Fig. 1). Anterior încheierii contractului, constructorii au atins, fără a distruge, fundaţii din piatră şi au răscolit schelete în apropierea mănăstirii. Prima intervenţie pe şantier a fost făcută de arheologii Adrian Georgescu şi Gheorghe Natea. Ei au dezvelit un segment din zidăria din piatră şi au recuperat material arheologic: un capac de oală si fragmente de lut ars.

Terenul din proximitatea bisericii luterane, de fapt corul bisericii claustrului cistercian, a fost intens cercetat arheologic. Cercetarea arheologică sistematică din 1981-1985 nu a fost publicată in extenso[1]. Materialul arheologic se află în colecţiile Muzeului Brukenthal. El cuprinde cinci monede, vârfuri de săgeată, piese de inventar gospodăresc, piese de podoabă şi accesorii de îmbrăcăminte, fragmente ceramice medievale şi moderne, fragmente din vase din sticlă[2].

Am urmărit în întregime săpătura excavatorului în dreptul grădinii parohiale, până la clădirea scolii evanghelice. Numai în zona zidurilor deja menţionate a fost vizibil un strat consistent de incendiu sub cel de construcţie. În solul viu-pietriş adus de râu a fost observată o groapă (de par?). Într-un singur loc am văzut pietre din pavajul drumului medieval.

Cu acordul preotului paroh şi cu forţa de muncă pusă la dispoziţie de şantierul comunei am practicat două casete arheologice în grădina casei parohiale (Fig. 2, Fig. 4). În urma săpăturii excavatorului şi a sondajelor arheologice au ieşit la iveală fundaţiile unei construcţii de plan pătrat pe direcţia est-vest, care măsoară în exterior cinci m. Zidurile au 70 cm lăţime. Pătratul nu se închidea spre vest. Latura de nord prezenta un „pinten” în extremitatea vestică, spre interior.

Colţurile exterioare, vizibile, ale construcţiei, erau uşor rotunjite. Zidurile au fost alcătuite din pietre cioplite, cele ce formau talpa de dimensiuni mai mari (Fig. 5, Fig. 6). Construcţia din material durabil a intersectat un strat de incendiu şi a fost suprapusă de un alt strat de incendiu mai consistent spre nord. Nivelul de construcţie este evidenţiat de un strat distinct şi relativ gros de nisip şi var care se întinde pe o suprafaţă de 30-40 cm de la zidul din piatră.

Solul viu este alcătuit din pietriş şi nisip suprapus imediat de arsura primelor construcţii din material durabil.

Gropile de morminte au intersectat nivele de depunere si de arsură până la solul viu. Morţii au fost depuşi în poziţie est-vest. Există un singur caz de intersectare a trei morminte.

Câteva gropi au afectat sau au fost aşezate lângă fundaţiile din piatră (Fig. 3).

 

Observaţii arheologice în curtea mănăstirii. Săpăturile mecanice comandate în 2011 de parohia evanghelică din Cârţa în curtea mănăstirii au scos la iveală urmele a două ziduri paralele, aflate la 5 m unul de altul, urmând un traseu cu direcţia nord-sud (Fig. 4, Fig. 7). Stratul de construcţie s-a păstrat la -0,40 m faţă de solul actual. Sub talpa zidurilor am observat pietriş galben. Zidul exterior de la vest avea lăţimea de 0,90 m cu talpă la -0,90 m.

La 9 m vest de zidul în discuţie se aflau resturile unei construcţii din pietre, cărămizi şi chirpici adâncite până la -1,10 m. Pe fundul amenajării a rămas un strat de arsură gros de 0,10 m.

 

Consideraţii finale. Urmele arheologice relativ modeste ca întindere şi consistenţă, dar sugestive stratigrafic, descoperite în 2009, au beneficiat de un cumul de analize arheometrice (vezi Anexele). Ele pot fi cronologic şi morfologic înţelese numai în contextul descoperirilor arheologice mai vechi, al documentelor de arhivă. Condiţia cercetării unei suprafeţe mai extinse se impune încă.

Chiar dacă rezultatele arheologice recompun o realitate istorică fragmentară, ies în evidenţă unele concluzii puţin contestabile. În nici o săpătură arheologică sau mecanică întreprinsă până acum la limita presupusului teritoriu al comunităţii cisterciene nu s-au observat urmele unui val de pământ în jurul abaţiei. Zona inundabilă din jurul abaţiei, la est, nord şi sud, nu necesita o amenajare defensivă de acest fel. Oricum, primele construcţii nu presupun o aşezare complexă, solidă, de lungă durată.

Fundaţiile din piatră dezvelite în 2009 aparţineau unei construcţii de plan pătrat. Prin structura mai puţin îngrijită a zidului şi folosirea unor fragmente de cărămizi între rosturile pietrelor, fundaţiile dezvelite în 2009 sunt diferite de cele atribuite bisericii 1, aflate sub zidurile sacristiei de la nordul bisericii cisterciene. Construcţia din piatră recent cercetată a suprapus nemijlocit una din material perisabil ― bârne din lemn lutuite ―, ambele construcţii fiind incendiate. Urmele de arsură s-au păstrat pe o suprafaţă redusă, care ilustrează într-o oarecare măsură mărimea construcţiei din lemn.

În săpătura sistematică din 1982-1985, nu a fost surprins un nivel masiv, timpuriu, de incendiu, nici un nivel de construcţie, ceea ce ridică semne de întrebare asupra posibilei funcţionări a primei biserici şi chiar a funcţionalităţii substrucţiilor.

Direcţia şi locul construcţiei dezvelite în 2009 sunt uşor diferite de cele ale bisericii actuale. Orientarea cu câteva grade spre nord a construcţiei dezvelite în 2009, în cazul acceptării ipotezei unei capele, este evident că ambele biserici nu fost închinate Maicii Domnului. Pe de altă parte, îngroşarea evidentă a zidăriei la capătul vestic al segmentului de nord al construcţiei, spre interior, se poate pune pe seama unei baze pentru un arc de triumf.

Fundaţiile dezvelite şi din fericire puţin afectate de intervenţii ulterioare sugerează o construcţie neterminată ca şi ipotetica primă biserică aflată la sud. Oricum, suprapunerile construcţiilor şi ale incendiilor sunt contextuale evoluţiei tumultoase a comunităţii cisterciene. Clădirile claustrului cistercian cunoscut şi construcţia de la nord de el nu au fost relaţionate stratigrafic, aşa că relaţia cronologică poate fi doar intuită. Este de subliniat însă că terenul actualei construcţii cisterciene este puţin mai ferit de albia inundabilă a Oltului.

Cimitirul este ulterior acestei ultime etape de construcţie din piatră. Prezenţa masivă a scheletelor de femei demonstrează că el a funcţionat după alungarea călugărilor ca un cimitir comunal.

Cercetarea arheologică sistematică a rămas tributară curţii şi anexelor vestice ale claustrului. Observaţiile arheologice recente au arătat închiderea curţii spre vest cu un zid dublu, ce forma un portic. Anterior, s-a menţinut doar existenţa unui simplu zid de închidere[3]. La vest de zidul de închidere al curţii mănăstirii, acolo unde terenul a permis lucrări de amenajare, au fost ridicate anexe gospodăreşti. Interesante ar fi mai multe detalii arheologice despre ele.

Importanţa istorică şi turistică[4] a sitului arheologic îndreptăţeşte propunerea de a marca in situ fundaţiile din piatră dezvelite la limita grădinii parohiale. La amenajarea parcului din apropiere, administraţia comunală ar trebui să ţină seama de valoarea istorică a sitului identificat.

Pe de altă parte, aşa cum arăta şi Herman Fabini[5], iniţiatorul cercetării arheologice din 1981, cunoaşterea comunităţii cisterciene este departe de a fi finalizată, rămânând în afara cercetării curtea şi terenul de la vestul claustrului, teren aflat în administrarea parohiei evanghelice, sensibilă la asemenea iniţiative. Pentru vizitatorii destul de numeroşi astăzi, chiar dacă locul este la periferia rutelor turistice bine cunoscute, ar fi un motiv suplimentare de atracţie.

 

Material arheologic descoperit în perioada 1981-1985[6]

 

a.   Piese din metal

 

1.    Podoabe şi accesorii vestimentare

Inel din argint aurit: pe şaton a fost realizat un ornament format dintr-o floare centrală, stilizată, circumscrisă în două cercuri de perle concentrice. La legătura cu veriga se vede o floare stilizată. D 1,8 cm; 1983; nr. inv. A 9740 (Fig. 8).

Fragment de cercel: D 2,5 cm; S V, m 2, -1,35 m, 1983, nr. inv. A 9741 (Fig. 9).

Nasture din bronz (? Posibil şi jeton): D 1,8 cm; S XXX, m 5, -1,50,1985, nr. inv. A 9727 (Fig. 10).

Cataramă din fier: L 7,1 cm; l 5,6 cm; S VIII, m 4, -0,40 m, 1983, nr. inv. A 9743 (Fig. 11).

 

2.    Piese de harnaşament

Rotiţă de pinten: D 4,1 cm; S VIII, m 31, -0,50 m; 1983, nr. inv. A. 9720 (Fig. 12).

Fragment de potcoavă (?): l 1,7 cm; S XXXI, m 7, - 0,65 m, 1985, nr. inv. A 9736 (Fig. 13).

 

3.    Arme

Vârf de săgetă cu două aripi: L 6,2 cm; D peduncul 1,3 cm; 1984; nr. inv. A 9726 (Fig. 14).

Vârf de săgeată: L 6,1 cm; l 2,3 cm; SV, -1,27 m (din umplutura lui M 20); nr. inv. A 9715).

Vârf săgeată cu două aripi: L 2,1 cm D peduncul 1,4 cm; S V, m 4, -0,30 m 1982, nr. inv. A 9717.

Bolţ de arbaletă: L 8 cm; D peduncul 1,5 cm; S IX, - 0,60 m, 1984, nr. inv. A 9742 (Fig. 15).

Idem: L 8 cm; D peduncul 1,4 cm; S IX, -0,60 m, 1984, nr. inv. A 9742 (Fig. 15).

 

4.    Feronerie de construcţie

Fragment de cheie: L 7 cm; SIV, m 2, -1,20 m, 1982, nr. inv. A 9716 (Fig. 16).

Scoabă: L 9,6 cm; l 3,8 cm; S XXXI, m 5-6, -0,10 m, 1985, nr. inv. A 9734.

Idem: L 8,1 cm; l 1 cm; S XXXI, m 5-6, -0,10 m; 1985, nr. inv. A 9734 (Fig. 17).

Cuţitoaie: L 21 cm; l 2,5 cm; Gr 1,3 cm; S V, m 4, -0,30 m, 1982, nr. inv. A 9717 (Fig. 18).

 

5.    Unelte

Burghiu: L 15 cm; S V, m 4, -0,30 m; 1982, nr. inv. A 9717 (Fig. 19).

Mâner cuţit: L 8,2 cm; 1984, nr. inv. A 9726.

Țeavă?? D 2 cm; L 2,4 cm; S XXI, m 1,-1,20 m 1985; nr. inv. A 9731 (Fig. 20).

Idem: D 1,5 cm; L 2,3 cm; S XXI, m 1,-1,20 m 985, nr. inv. A 9731 (Fig. 20).

Idem: D 1,6 cm L 1,7 cm; SXXI, m 1,-1,20 m, 1985, nr. inv. A 9731 (Fig. 20).

Fragment de cuţit? L 1,9 cm; l 4,2 cm; S?, m 3,-1,35 m, 1985, nr. inv. M 9733.

Cârlig: S V, m. 1, -0,15 m; 1982, nr. inv. M 9276.

Frigăruie? SV, m 1; -0.15 m; 1982; nr. inv. M 9275.

 

6.    Monede

Denarius pro Sclavonia, 1270-1272 (Fig. 21).

 

b.   Ceramică

Fragment de farfurie sgrafitată: D fund 0,10 m, nr. inv. A 9737.

 

c.    Diverse

Materialul arheologic mai conţine: cuie şi piroane (nr. inv. A 9711a, A 9732, A 9726, M 9280), fragmente de cahle cu ornamente vegetale (nr. inv. A 9728, A 9714), fragmente ceramice medievale (nr. inv. A 9713, A 9722, A 9723, A 9725), fragmente ceramice moderne (nr. inv. A 9712, A 9721, A 9724 A 9729 A 9737, A 9738, A 9739), fragmente de vase din sticlă (nr. inv. A 9711- SI, m 1-5, -0,10 - -0,20 m, 1981, A 9719, împreună cu ceramică modernă, A 9735).

 

Materialul arheologic descoperit în 2009

 

Fragmente de monede: cupru; ilizibile; săpătură mecanică.

Cuie din fier: au fost recuperate 85 cuie şi fragmente de cuie de coşciug de lungime de aproximativ 4,3 cm - 10,5 cm, descoperite în grădina bisericii parohiale la -1,10 – -1,20 m; nr. inv. M 9246.

Fier de plug; săpătură mecanică în drum; L 72 cm, nr. inv. M 9245.

Fragment de cahlă figurativă (scena: personaj cu halebardă pe umăr); C2; -0,80 m, nr. inv. M 9251.

Fragment de cahlă figurativă (scena nu se poate recunoaşte): C1; -0,70 m.

Fragmente de tripod: C1; -0,70 m - -0,90 m (Fig. 22).

Buză de oală cu caneluri pe umăr: C1; -0,70 - -0,90 m.

Fragment de oală-cahlă: C1; -0,70 - -0,90 m.

          Fragment din fundul unor oale: C1; -0,70 - -0,90 m

Fragment de perete de oală cu locul de pornire al toartei: C1; -0,70 m - -0,90 m.

Fragmente din lutuiala (lut ars) unor construcţii: C1; -0,70 m - -0,90 m; fragmentele conţin fibră vegetală şi pietriş; arderea oxidantă nu a cuprins miezul fragmentelor; lăţimea fragmentelor păstrate este de 4,4 cm; 1,2 cm; 2,1 cm; 2,5 cm; 4,5 cm; M 9252.

Fragment de ţesătură; C2; -0,70 - -0,90 m, M 9223.

 

Schelete umane

 

M 1 - femeie, aprox. 50 ani, aprox. 1,65 m, C1, -1,60 m.

M 2 - femeie, aprox. 60 ani, aprox. 1,65 m, C1, -1,70 m.

M 3 - (craniu) femeie, aprox. 25 ani, C1, -1,70m.

M 4 - (membre inferioare) femeie, aprox. 60 ani, aprox. -1,60 m, C1, -1,65 m.

M 5 - bărbat, aprox. 50 ani, 1,75-1,80 m, C 2, -1,70 m.

M 6 - (craniu) femeie, 45-50 ani, C2, -1,65 m.

M 7 - bărbat, aprox. 60 ani, aprox. 1,60 m; C 2, -1,60 m.

M 8 - (craniu), femeie, C2, -1,70 m.

M 9 - bărbat, 1,75,-1,80 m; aprox. 55 ani, săpătură mecanică.

M 10 - femeie, aprox. 1,70 m, aprox. 50 ani, săpătură mecanică.

M 11 - bărbat, 1,85 – 1,90 m, aprox. 35 ani, în groapa săpată cu excavatorul

(Analize efectuate de biologul Alexandru Dobrescu, expert la Muzeul Naţional Brukenthal).

Petre Munteanu-Beşliu

(Material reluat, cu acordul autorului, din Acta Terrae Fogarasiensis, I, 2012, p.11-28. Ilustraţia a fost îmbogăţită şi rearanjată).

 


 

[1] Martin Rill, Die Zisterzienerabtei in Kerz am Alt im licht neur Grabungen, în Süddeutsche Vierteljahres-Bläter, 2/39, 1990, p. 148-152.

[2] Jurnalul săpăturilor, dactilografiat de către autori, se publică pentru prima oară alături de acest text, tot la www.medievistica.ro. Textul dactilografiat a fost depus la arhivă cu încuviinţarea văduvei şefului de şantier Thomas Nägler şi după ce l-am anunţat pe Martin Rill, membru al şantierului. În 1985, semnatarul acestor rânduri a participat la săpătura arheologică organizată de Muzeul Brukenthal cu ajutorul elevilor de la Liceul Brukenthal din Sibiu.

[3] M. Rill, op. cit, p.115.

[4] Abaţia a beneficiat de numeroase studii de specialitate sau broşuri de prezentare cum este Heidrun Gönig, Die Zisterzienserabtei von Kerz, Sibiu, 1998.

[5] Herman Fabini, Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania, Sibiu, 2009, p. 183.

[6] Prescurtări utilizate: L – lungimea; l – lăţimea; Gr – grosimea; D – diametrul (exterior); nr. inv. – număr de inventar.