O locuinţă medievală timpurie descoperită pe valea Someşului la Cheud (jud. Sălaj)*

 


 

   

          

La poalele dealului numit de către localnici Hij, la dreapta Someşului, în hotarul satului Cheud (com. Năpradea, jud. Sălaj), în anul 2006 au fost descoperite în periegheză câteva fragmente de vase ceramice medievale[1]. Acestea au fost găsite pe o mică terasă neinundabilă a râului Someş (pl. I/1). Terasa este actualmente străbătută de drumul judeţean DJ 108E. În imediata apropiere a acestui sit se află urmele fortificaţiei medievale cunoscută în documentele de cancelarie medievale şi în publicațiile de specialitate sub numele de Aranyas[2] şi ruinele unei biserici medievale, ruină asociată cu o posibilă mănăstire[3]. Urmele fortificaţiei se află pe dealul aflat imediat la SE de acest platou (pl. I/2), iar ale bisericii pe o terasă artificială (de data aceasta) a Dealului Cetăţii.

Cercetările arheologice derulate în anul 2009 au constat în trasarea a două secţiuni de sondaj (S. 1/2009 şi S. 2/2009) şi a unei casete (S. 1/A), toate orientate est-vest. Prima secţiune (S. 1/2009) a fost trasată la est de drum, spre dealul numit Hij şi a avut dimensiunile de 15 x 1,5 m. Secţiunea a doua (S. 2/2009) a fost trasată la vest de drum, spre panta care delimitează terasa şi a avut dimensiunile de 10 x 1,5 m. În ambele unităţi de cercetare au fost descoperite materiale arheologice care aparţin perioadei Latene şi Evului Mediu timpuriu. Majoritatea artefactelor descoperite cu ocazia acestei cercetări aparţin Evului Mediu timpuriu. Asupra acestor descoperiri ne vom îndrepta atenţia în rândurile care urmează.

Din punct de vedere stratigrafic am constatat că o bună parte din nivelul de cultură a fost bulversat de lucrări agricole moderne, mai ales în marginea terasei unde a fost distrus aproape în totalitate. În secţiunea S1 a fost surprinsă parţial o locuinţă adâncită (complexul C. 1/2009), conturată la adâncimea de 0, 40-0,50 m față de nivelul actual de călcare şi săpată într-un nisip galben aluvionar, steril din punct de vedere arheologic. Pentru a putea cerceta tot complexul a fost deschisă o casetă (S. 1/A) pe latura de nord a secţiunii al S. 1/2009.

Din punct de vedere planimetric, complexul C. 1/2009 avea o formă rectangulară (aproape pătrată) cu colţurile rotunjite. Cele patru latruri ale locuinţei aveau următoarele dimensiuni: latura de nord 3,20 m, cea de sud 3,30 m, cea de est 3,80 m, cea de vest 3,50 m.

Fundul locuinţei era uşor alveolat şi se afla la adâncimea de 1, 00-1, 05 m faţă de nivelul actual de călcare. Au fost surprinse mai multe gropi de stâlpi şi pari: două erau plasate în colţurile locuinţei, una era mai spre interiorul locuinţei, alte şase gropi (cu dimensiuni diferite) se aflau în exterioriul locuinţei fiind dispuse în jurul acesteia. 

Locuinţa era prevăzută într-un colţ. cu un cuptor clădit din blocuri de micaşist. Cuptorul avea planimetrie rectangulară şi s-a păstrat destul de bine. În jurul amenajării de foc, pe fundul locuinței s-au observat urme puternice de arsură și bucăți de cărbune.

Pentru acest tip de locuinţă avem multe analogii în aşezările din perioada medievală timpurie, cu toate acestea trebuie să subliniem faptul că descoperirea de la Cheud este situată într-o zonă extrem de puţin cercetată din punct de vedere arheologic. Aşadar, pe Valea Someşului Mijlociu, cel puţin pe teritoriul actual al judeţului Sălaj este primul punct cu descoperiri de acest fel. Spre deosebire de Valea Someşului, pe Văile Crasnei, Barcăului şi Zalăului s-au făcut mult mai multe cercetări astfel că şi descoperirile aparţinând Evului Mediu timpuriu sunt mai bogate: de exemplu pentru sec. VII-VIII se cunosc 55 de puncte cu descoperiri aflate pe teritoriile a 23 de localităţi[4]. Cercetările arheologice derulate în unele din aceste aşezări s-au soldat cu descoperirea mai multor tipuri de locuinţe,  dintre care unele sunt la fel ca cea de la Cheud „sub Hij”. Locuinţe ca cea de la Cheud au mai fost identificate în aşezările medievale timpurii de la Nuşfalău „Ţigoiul lui Benedek”[5],  Pericei „Keller Tag”[6], Marca „Primăria Nouă”[7] ş. a.

Inventarul arheologic descoperit în locuinţa C. 1/2009 a constat exclusiv în ceramică. Din păcate cantitatea de ceramica descoperită este redusă, nu avem forme întregi sau întregibile, întrega cantitate de ceramică este în stare fragmentară. Analizând fragmentele ceramice descoperite am identificat prezenşa următoarelor forme ceramice: oala fără toarte, tăviţa şi ţestul. 

Oala fără toarte (pl. III, pl. IV/1-2, 4-5, pl. V/1-3, 5-6, pl. VI). Este categoria de vase cea mai folosită în epocă şi evident cele mai multe artefacte provin din această categorie. Oalele au fost modelate cu mâna (majoritatea) sau la roata înceată.

Oalele modelate la roata înceată sunt de culoare brun-cărămizie cu pete negricioase şi au pasta degresată cu nisip amestecat cu pietricele şi paiete de mică. Într-un singur caz, în pastă au fost utilizate ca degresant şi cochilii de melci pisate.

Buza vaselor este tăiată oblic sau rotunjită. Decorul este realizat prin incizare în pasta moale şi constă în: linii drepte simple, bandă de linii în val, bandă de linii în val asociată cu bandă de linii drepte, linie în val simplă asociată cu bandă de linii drepte.

Oalele modelate cu mâna la roata înceată sunt de culoare cărămizie, roşcat-cărămizie cu pete negricioase. Degresarea pastei s-a făcut cu nisip cu pietricele şi paiete de mică sau cioburi pisate şi paiete de mică.

Buza vaselor este tăiată drept, oblic, rotunjită sau ascuţită. Gâtul este frânt, uşor sau puternic arcuit. Ceramica este nedecorată cu excepţia unei oale care are buza ornamentată cu mici crestături oblice practicate prin incizare în pasta moale.

Tăviţa (pl. IV/3). Este reprezentată de puţine fragmente ceramice. Ele provin de la tăviţe lucrate cu mâna dintr-o pastă grosieră, degresată cu nisip amestecat cu pietricele cu bobul mare şi paiete de mică. Culoarea ceramicii este brun–cărămizie cu pete mai deschise la culoare. Fragmentele sunt lipsite de decor.

Ţestul (pl. V/4). A fost descoperit un singur fragment ceramic. Este de culoare brun-cărămizie şi provine de la un ţest lucrat cu mâna dintr-o pastă grosieră degresată cu nisip cu pietricele, pleavă şi paiete de mică. Fragmentul ceramic nu este ornamentat. 

În unele aşezări databile în sec. VII-IX din Depresiunea Silvaniei au fost descoperite locuinţe de ascelaşi tip ca şi cea de la Cheud „sub Hij” fapt precizat deja mai sus. Inventarul arheologic din locuinţa C. 1/2009 plasează complexul în perioada medievală timpurie cu analogii în aşezările din sec. VII-IX. La fel ca şi la Cheud şi aceste aşezări sunt caracterizate de prezenţa celor trei forme ceramice: oala fără toarte, tăviţa şi ţestul. Vasele ceramice au fost modelate fie cu mâna fie cu roata  (înceată sau rapidă).

Aşezările din sec. VII-IX de pe cursul superior şi mijlociu al râurilor Crasna şi Barcău oferă numeroase analogii pentru materialul ceramic descoperit în locuinţa de la Cheud „sub Hij” . Oala fără toarte lucrată cu mâna şi decorată pe buză cu crestături are bune analogii în aşezarea de la Zalău  „B-dul M. Viteazul” datată în a doua jumătate a sec. VII - prima jumătate a sec. VIII[8]. Oalele fără toarte decorate cu linii în val sau linii drepte sunt o caracteristică a aşezărilor din perioada sec. VII-IX.

Analogiile constatate atât pentru tipul de complex cât şi pentru formele şi tipurile ceramice susţin datarea descoperirilor de la Cheud „sub Hij” în intervalul cronologic cu limitele sec. VII şi sec. IX. Pentru a restrânge această datare, credem că alături de analogii trebuie să  avem în vedere şi raportul cantitativ dintre cele două categorii ceramice (cea modelată cu mâna şi cea modelată la roata înceată) descoperite în locuinţă.

Analizând toată ceramica din locuinţă, observăm că cea modelată cu mâna este prezentă într-o proporţie mai mare decât cea modelată la roata înceată. Ţinând cont de această concluzie, urmărind şi evoluţia ceramicii medievale timpurii în spaţiul transilvănean, propunem datarea descoperirilor de la Cheud „sub Hij” în a doua jumătate a sec. VII/sfârşitul sec. VII-prima jumătate a sec. VIII.

Depresiunea Silvaniei, care este de fapt zona văilor Barcăului, Crasnei, Zalăului abundă de descoperiri arheologice databile în perioada medievală timpurie, spre deosebire de alte zone în care fie nu sunt deloc descoperiri, fie sunt rare. Valea Someşului, între curbura Someşului şi Pasul Ţicăului (limita actuală a judeţului Sălaj) este o pată albă pe harta descoperirilor arheologice, excepţie făcând punctele din hotarul satului Cheud. Numărul redus de descoperiri de pe Valea Someşului Mijlociu poate fi pus pe seama lipsei cercetărilor şi nu a unui vid de locuire în perioada medievală timpurie. 

Ținând cont de tehnica de lucru a vaselor, pentru ceramică a fost utilizat următorul sistem de simboluri:

Ceramica lucrată cu mâna =

Ceramica lucrată la roata înceată = ●

 

 

Dan Culic - Dan Băcueţ-Crişan

 

 

 

BIBLIOGRAFIE

 

BĂCUEŢ-CRIŞAN 2004 – Dan Băcueţ-Crişan, Elemente de habitat medieval timpuriu în nord-vestul României. Locuinţe şi anexe din secolele VII-IX descoperite pe teritoriul judeţului Sălaj, în Satu-Mare – Studii şi Comunicări, XVII-XXI, 2000-2004, I, p. 89-111.

BĂCUEŢ-CRIŞAN 2005 – Idem, Aşezarea medieval-timpurie de la Nuşfalău ”Ţigoiul lui Benedek” (Jud. Sălaj), în Marmaţia, 8, 2005, 1, p. 269-290.

BĂCUEŢ-CRIŞȘAN 2007 – Idem, Așezările din secolele VII-VIII de pe cursul superior și mijlociu al râurilor Barcău şi Crasna, Cluj-Napoca, 2007.

BĂCUEŢ-CRIŞAN 2008 – Idem, Vestigiile medievale timpurii de la Marca „Primăria nouă” (judeţul Sălaj), în AMP, 30, 2008, p. 219-236.  

BĂCUEŢ-CRIŞAN, S. BĂCUEŢ-CRIŞAN 2003 – Dan Băcueţ-Crişan, Sanda Băcueţ-Crişan, Cercetări arheologice pe teritoriul oraşului Zalău. Descoperiri neo-eneolitice şi medievale timpurii, Zalău, 2003.

D.I.R. C. sec. XIII. vol. II. nr. 18 Documente privind istoria României, veacul XIII, C. Transilvania, Vol. II, doc. nr. 18.  

RUSU 1978 – Adrian Andrei Rusu, Cetăţi medievale timpurii din judeţul Sălaj, în AMP, 2, 1978, p. 89.

RUSU 2004 – Idem, Capele şi cetăţi în Transilvania şi vecinătăţile ei în secolele XIII-XIV, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, II, Satu-Mare, 2004, p. 99-125.

RUSU 2005 – Idem, Castelarea carpatică. Fortificaţii şi cetăţi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV), Cluj-Napoca, 2005.

 

ABREVIERI BIBLIOGRAFICE

 

AMP - Acta Musei Porolissensis, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

MarmatiaMarmatia, Muzeul Județean Maramureș.

Satu-MareStudii şi Comunicări - Satu-Mare – Studii şi Comunicări.

D.I.R. C.Documente privind istoria României, veacul XIII, C. Transilvania, Vol. II.

 

LISTA PLANȘELOR

 

Pl. I. Harta judeţului Sălaj cu amplasarea localităţii Cheud (1); Harta localităţii Cheud cu amplasarea punctelor de interes arheologic (2).

Pl. II. Cheud „sub Hij”. Locuinţa medievală timpurie C. 1/2009. Plan şi profil.

Pl. III. Cheud „sub Hij”. Ceramică din locuinţa medievală timpurie C. 1/2009.

Pl. IV. Cheud „sub Hij”. Ceramică din locuinţa medievală timpurie C. 1/2009.

Pl. V. Cheud „sub Hij”. Ceramică din locuinţa medievală timpurie C. 1/2009.

Pl. VI. Cheud „sub Hij”. Ceramică din locuinţa medievală timpurie C. 1/2009.

 

 

 


 

* Conţinutul articolului a fost publicat pentru prima dată în Identităţi culturale locale şi regionale în context european. Studii de arheologie şi antropologie istorică. In memoriam Alexandri V. Matei. Editori: H. Pop, I. Bejinariu, Sanda Băcueţ-Crişan, D. Băcueţ-Crişan, Edit. Mega şi Edit. Porolissum, 2010, p. 613-618.

[1] Descoperirile întâmplătoare au fost făcute de către Dan Culic.

[2] Rusu 1978, p. 89; Rusu 2004, p. 99-125; Rusu 2005, p. 332-333.

[3] D.I.R. C. sec. XIII. vol. II. nr. 18. p. 18.

[4] Băcueţ-Crişan 2007, p. 7.

[5] Ibidem, p. 60; Idem 2005, p. 270.

[6] Băcueţ-Crişan 2004, p. 92.

[7] Băcueţ-Crişan 2007, p. 59; Băcueţ-Crişan 2008, p. 221.

[8] Băcueţ-Crişan, S. Băcueţ-Crişan 2003, p. 55, pl. 25/3, pl. 40/3.